Caii sălbatici din Delta Dunării

Caii sălbatici din Delta Dunării

              În Delta Dunării trăiesc în jur de 4.000 de cai semisălbatici . Doctorul veterinar Ştefan Răileanu , de la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare „Delta Dunării“ declară că în 2007-2008 a reuşit să numere 3.540 de exemplare, în cadrul a trei proiecte ştiinţifice .

Dar de unde au apărut acești cai, tocmai in Delta Dunării ?
             Ei sunt urmaşii unor cai eliberaţi prin anii `80 de la o fermă zootehnică din Sfântu Gheorghe, care exporta animale în Italia. În urma unei epidemii de febră aftoasă (boală infecţioasă de natură virală extrem de contagioasă), forurile superioare judeţene au dispus împuşcarea cailor, pentru a împiedica răspândirea bolii.  O parte au fost împuşcaţi; apoi, şefului fermei i s-a făcut milă şi i-a eliberat pe restul. După 40 de ani, caii s-au înmulţit foarte mult. Silvicultorii tulceni se plâng că aceştia, alături de miile de bovine semisălbatice şi zecile de mii de porci ai localnicilor, devorează lăstărişul din zonele strict protejate din Deltă, făcând pagube de miliarde de lei anual.

            Totuși primele atestări arheologice privind locuirea Deltei Dunării, cunoscută drept cel mai tânăr pământ al Europei, datează din epoca bronzului și se referă la movilele funerare de la Murighiol și Chilia Veche. Prezența cailor pe actualul teritoriu românesc al Deltei Dunării este atestată documentar de doar câteva sute de ani. La începutul secolului trecut, caii din Delta Dunării au atras și atenția cercetătorilor francezi, care au comparat unele exemplare cu cele din specia Camargue, urmașe ale străvechiului cal pur-sângele Camargue.
            Presa din România a scris că în anii '50, un oficial al regimului comunist a dat ordin ca toți caii să fie uciși din cauză că "mâncau coarnele vitelor".  Unii localnici susțin că în perioada regimului comunist toate animalele pășteau doar supravegheate și că ofițerii lagărului din Periprava care îi monitorizau pe deținuții politici ce construiau digurile din comună erau singurii care aveau cai. Animalele au fost victime colaterale ale unor săteni, care întindeau capcane pentru a le distrage atenția supraveghetorilor și a le da răgazul deținuților să ia pâinea ascunsă din timp în tufișuri.
           Caii din Pădurea Letea - arie strict protejată din Rezervația Biosferei Delta Dunării - reprezintă un subiect controversat pentru botaniști și iubitorii de animale, dar și pentru iubitorii cărnii acestora. Unii spun că animalele lăsate în sălbăticie cu câteva sute de ani în urmă au distrus biosfera din Pădurea Letea. Alții sunt de părere că natura trebuie lăsată în cursul ei firesc, iar locuitorii pot să-și facă datoria de a o proteja.
           Localnicii își amintesc că unii angajați ai lagărului din Periprava care trăiau în satul Letea scăpau caii de chinuri și le dădeau drumul pe grindurile Deltei.

           În Delta Dunării, activitatea de protecție a naturii a fost organizată încă din 1938 când Pădurea Letea a fost declarată arie protejată de către Academia Română. În anul 1990, Delta Dunării și alte componente adiacente, în suprafață de circa 580.000 de hectare, a fost declarată rezervație a biosferei, se menționează pe site-ul ARBDD.

           Pădurea Letea a fost împrejmuită pentru prima dată în 1994, dar gardul a rezistat până în anul 2000. În 2009, autoritățile inițiau un proiect prin care se pornea de la acceptarea faptului că populațiile de cai evadate în mediul natural pot fi transformate în parte integrantă a peisajului și pot deveni o atracție pentru vizitatori.
          Niciunul dintre programele de ecoturism propuse de diverse fundaţii pentru protecţia animalelor care vizau să „vândă“ ca atracţii turistice caii sălbatici nu s-au concretizat. Până şi rangerii Parcului Naţional Măcin au preferat să cumpere caii de rasă de la Herghelia Mangalia pentru ecoturism în parc.

          Animalele au fost la adăpost câtă vreme nu puteau fi vândute sau transportate fără certificat veterinar. În 2006, Marian Avram, directorul executiv al Direcţiei Sanitar-Veterinare Tulcea, susţinea că 70% dintre caii sălbatici din Deltă sunt bolnavi de anemie infecţioasă (febra de mlaştină, transmisă de la un animal la altul prin intermediul insectelor) şi că trebuie incineraţi în condiţii speciale. Din 2009, în satul Nufăru s-au amenajat ferme de carantină, în care caii sălbăticiţi din Deltă sunt verificaţi de veterinari.
         "Anemia infecțioasă declarată în anii '70 sau '80 a fost o barieră timp de 20 de ani pentru valorificarea cailor. Se aștepta ca acești cai să moară, pentru că o asemenea boală ar fi putut duce la dispariția lor, lucru care nu s-a întâmplat. Sunt acolo acum cai de o frumusețe stranie", afirma fostul guvernator al Rezervației, Grigore Baboianu, în ianuarie 2011, cu câteva luni înainte de scandalul legat de masacrarea cailor din CA Rosetti.

          Doctorul veterinar Ştefan Răileanu spunea în urmă cu câțiva ani că „Aceşti cai sunt o comoară zootehnică, o bază genetică importantă, care ar putea repara tot ce pierd rasele specializate, transmiţând caractere pe linie de adaptabilitate rapidă, rezistenţă la boli, sete şi foame, capacitate de efort îndelungat. Ei reprezintă un laborator viu, o bază de cercetare extraordinară“ .
           În luna mai a anului 2011, coordonatorul de proiecte din cadrul organizației Vier Pfoten România, Kuki Bărbuceanu, a văzut cum, în schimbul a 100 de lei pentru fiecare animal, localnicii maltratau caii sălbatici pentru a-i urca într-un camion care i-ar fi dus la un abator din țară. A anunțat presa și apoi a urmat o mobilizare a voluntarilor pentru a salva aceste animale și pentru a le reda dreptul la viață.
Caii au ajuns în Pădurea Letea în căutarea hranei. Potrivit biologului Viorel Roșca, caii au fragmentat habitatele zonei strict protejate. Odată cu scoaterea lor din această zonă, ecosistemele protejate la nivel internațional se pot reface în aproape cinci ani.

            "S-au făcut analize cu carbon care dovedesc că pădurea s-a format în ultimii 2.400 de ani. Însăși existența unei păduri pe dune de nisip, cu stejari de peste de peste 2 metri diametru, este un lucru deosebit. Prezența cailor a schimbat structura chimică a solului și a fragmentat habitatele. Nu vrem ca acești cai să fie maltratați sau uciși, ci să putem vorbi din nou de habitate prioritare în Pădurea Letea", a declarat biologul Viorel Roșca.
           Până când autoritățile vor găsi o soluție de a proteja și caii și Pădurea Letea, Fundația Vier Pfoten aduce anual tone de furaje pentru cai și taie copci pentru ca animalele să se poată adăpa. Indiferent de soluția găsită tot ce sper e  să nu dispară de tot caii din habitaclul deltei.

 Voi ce părere aveți, ce soluții sunt cele mai viabile ?