Delta Dunării – un colț de paradis ( Partea a II a )

  Delta Dunării – un colț de paradis ( Partea a II a )

         După ce în prima parte au fost prezentate cifrele impresionante cu care se mândrește Delta Dunării, relieful, hidrografia și clima , acuma vor fi prezentate vegetația , fauna și solurile .

Vegetația

        Marea varietate a asociațiilor vegetale ale Deltei se datorează, în primul rând, prezenței apei, atât la suprafață cât și în sol. În aceste condiții, cea mai importantă caracteristică este vegetația palustră alcătuită din stufăriș, asociații de papură , pipirig și rogoz . Vegetația palustră reprezintă un adăpost ideal pentru fauna de păsări și mamifere ale Deltei.

        Vegetația acvatică, dezvoltată în însuși stratul de apă al lacurilor și gârlelor, este mult mai variată. Plantele, cu sau fără rădăcini în solul submers, se disting prin flori frumoase, adevărate embleme ale deltei, precum nufărul alb și nufărul galben . În această categorie de vegetație sunt încadrate și limba apei, limba broaștei , săgeata apei , iarba broaștelor , ciulinii de baltă și numeroase alge. Specific vegetației acvatice din deltă este plaurul, un amestec de rădăcini și tulpini moarte ale plantelor acvatice în componența cărora se găsesc și rizomi de stuf. Acest amestec se prezintă sub forma unui strat plutitor, cu grosimi ce variază între 0,5 și 1,5 m și este un excelent refugiu pentru faună. În cazul în care plaurul se încarcă excesiv cu mâl, el cade la fund și contribuie în mare măsură la colmatarea gârlelor și lacurilor.
        Vegetația arborescentă este mai puțin dezvoltată în comparație cu primele două tipuri de vegetație. Se întâlnesc două tipuri de pădure, pădurea de grind fluvial și hasmacul.
        Pădurea de grind fluvial prezintă o dezvoltare mai mare în vestul Deltei, desfășurându-se de-a lungul brațelor și gârlelor din zonă. În componența acestui tip de pădure întâlnim salcia și plopul . Datorită desfășurării liniare lasă impresia că Delta este o zonă bine împădurită.
        Hasmacul este un tip de pădure în componența căruia găsim specii ca stejarul, stejarul brumăriu , gârnița, frasinul , teiul , ulmul , părul sălbatic , mărul sălbatic . O caracteristică aparte a acestui tip de pădure o reprezintă plantele agățătoare, vița de vie sălbatică și liane mediteraneene , care fac greu de traversat această pădure.

Fauna 

         Datorită abundenței apei, Delta Dunării deține o bogată ihtiofaună, cu 75 de specii, din care 10 – 15 de mare importanță economică (nisetru, păstruga, morunul etc).

        Cea mai mare parte a peștilor sunt stabili, adică își petrec întregul ciclu biotic în deltă. În acestă categorie sunt incluși, crapul , plătica, babușca, șalăul , roșioara, carasul, somnul, știuca, bibanul, avatul.
Peștii de mare importanță economică sunt, în general, migratori, ei pătrunzând în Deltă pentru a se reproduce: morunul, nisetrul, păstruga.
Avifauna cuprinde aproximativ 300 de specii, atât sedentare cât și migratoare.

         Speciile sedentare, cele care nu părăsesc niciodată Delta, sunt reprezentate de pescărușul râzător, vulturul cudalb, ciocănitori, pițigoi , vrăbii, ciori .
Speciile migratoare pot fi de două feluri, migratoare de vară și migratoare de iarnă.
          În categoria speciilor migratoare de vară, care vin dispre sud și cuibăresc în Deltă, sunt cuprinse: pelicanii, mari consumatori de pește (pelicanul comun și pelicanul creț), cormoranul mare – (care în iernile blânde rămâne în Deltă), stârcul roșu, egreta mică, țigănușul, rața cu cap brun, rața cu perucă , călifarul alb, călifarul roșu, gâsca sălbatică, lebăda,chira de mare, piciorongul, lișița, nagâțul, lăstunul de mal, găinușa de apă etc.
           Păsările migratoare de iarnă sunt cele care vin dinspre nord și se adăpostesc în Deltă în sezonul rece: fundacul polar, ferestrașii, pescărușii nordici .
           În Deltă mai este întâlnită o altă categorie de păsări, cea a păsărilor în pasaj, care trec doar prin Deltă în lungul drum al migrației spre Siberia, Arctica sau Extremul Orient. Printre aceste păsări se află cocorul mic.
       


Delta adăpostește și o serie de mamifere precum: mistrețul, lupul, pisica sălbatică, vidra, vulpea, nevăstuica, iepurele.

Solurile 

           Solurile caracteristice Deltei Dunării sunt solurile aluviale (pe grindurile fluviale), psamosolurile (pe grindurile fluvio-maritime) și gleiosolurile (în depresiunile dintre grinduri), iar pe grindul Letea se dezvoltă și cernoziomurile.

           În 1991, partea românească a Deltei Dunării a intrat în patrimoniul UNESCO, o suprafață în jur de 2,733 km² fiind strict protejată. În 1998 sub programul UNESCO Omul și Biosfera, 6264.03 km² din suprafața Deltei a fost stabilită ca Rezervație a Biosferei.

Rezervaţiile

           Pe teritoriul Deltei Dunării au fost create mai multe rezervaţii naturale fiecare cu specificul său propriu şi cu elemente protejate specifice. Printre cele mai importante rezervaţii amintim:
• Roşca-Buhaiova
• Lacul Nebunu
• Pădurea Letea
• Vătafu-Lunguleţ
• Istria-Sinoie
• Grindul Lupilor
• Pădurea Caraorman
• Insula Popina
• Lacul Răducu
• Arinişul Erenciuc
• Sărături Murighiol
• Sacalin Zătoane
• Lacul Belciug
• Periteaşca-Leahova
• Capul Doloşman
• Grindul Chituc
• Lacul Rotundu
• Lacul Potcoav