Sfântu Gheorghe
Situat la aproximativ 70 de kilometri de Tulcea (în linie dreaptă), Sfântu Gheorghe poartă numele celui mai vechi braţ al Dunării, adăpostind în jur de 1000 de locuitori. Departe de civilizație, în inima apelor, călătorul întâmpină o așezare străjuită de ape, acolo unde Dunărea îmbrățișează Marea Neagră cu brațul Sfântu Gheorghe. Aici, casele modeste, biserica şi uliţele contrastează din ce în ce mai mult în ultimul timp cu noile facilităţi ale satului devenit încet, încet, staţiune. Campingul, miniportul şi pensiunile luxuriante populează satul, punându-i pe gânduri pe săteni, care nu ştiu ce să aleagă dintre noile oportunităţi care vor veni împreună cu modernizarea localităţii şi autenticitatea Deltei, care rezistă încă în Sfântu Gheorghe.
Delta Dunarii oferă nenumărate și variate atracții, zona Sfântu Gheorghe fiind una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate având acces direct la Marea Neagră. Localitatea a fost atestată în documentele istorice încă din secolul XIV, când dezvoltarea economiei a favorizat creșterea rolului negustorilor italieni de la gurile Dunării. În acea perioadă, genovezii instituie un veritabil monopol în apele Mării Negre, făcând comerț cu peștele de la gurile Dunării. În hârtile de epocă, printre centrele economice puternice de pe teritoriul Dobrogei este menționată și localitatea San Giorgio, Sfântu Gheorghe de astăzi, cum apare pe harta genovezului Visconti, din anul 1318.
În a doua jumătate a secolului XVIII, războaiele ruso-turce s-au desfășurat și la Gurile Dunării, datorită dorinței Rusiei de a ocupa aceste teritorii. Luptele au distrus ținutul Dobrogei și provocat ruinarea economică a provinciei, iar populația a fost decimată sau împrăștiată.
Din spusele bătrânilor satul este format în mare parte din refugiați politici neoficiali din Rusia de frica ostirii, pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, iar locuitorii satului sunt urmași ai acestor refugiați. Colonizarea zonei cu populație de origine slavă s-a facut în mai multe etape.Primii refugiați au venit în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, când țarul Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei. Al doilea mare val de refugiați ajung în zonă după anul 1775 când țarina Ecaterina a II-a desființează oastea ucraineană cu centrul la Zaporijie. Aproximativ 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, asemănătoare ca peisaj și bogăție piscicolă cu cea natală, a Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de haholi, iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă) în funcție de populațiile cu care au intrat în contact.
Haholii sunt ortodocși de rit vechi, ce respectă calendarul rusesc. Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, deși limba și obiceiurile li se aseamănă. Nici astăzi haholilor nu le place să fie confundati cu lipovenii.
Ocupația principală a oamenilor din sat este pescuitul, ce le asigură hrana și principala sursă de venit. Turismul rural a cunoscut în ultimii ani o puternică dezvoltare, ce le aduce sătenilor surse de venit suplimentare pe perioada verii. Turismul se practică atât în gospodăriile localnicilor cât și în pensiuni amenajate. Toate casele asigură cazare și masă, aceasta bazându-se în special pe preparate din pește.
Datorită vegetaţiei bogate, în zona Sfântu Gheorghe trăieşte şi o populaţie semnificativă de rate sălbatice, una dintre puţinele specii de păsări care pot fi vânate în zonă.
După toate cele spuse, Sfântu Gheorghe este o variantă perfectă pentru cineva care caută un loc liniştit, departe de sunetul oraşului, departe de tehnologie, un loc unde sentimentul de libertate poate fi trăit la o intensitate puternică.Foarte mulţi aleg campingul, căsuţele din lemn şi corturile fiind foarte căutate pentru un sejur în Deltă. Campingul păstrează o arhitectură specifică, fiecare căsuţă fiind construită din lemn, cu un acoperiş din stuf. Un alt avantaj al campingului este poziţionarea sa, acesta aflându-se chiar la marginea satului, fiind spaţiul de cazare cel mai apropiat de locul de vărsare a Dunării în Marea Neagră, acest lucru contând foarte mult pentru pasionații de fotografie, ce pot surprinde unele dintre cel mai frumoase răsarituri de soare văzute vreodată.
Sfântu Gheorghe atrage deasemenea prin una dintre ultimele plaje sălbatice din România. Cu o întindere de 14 kilometri, plaja adăposteşte, printre cearşafuri și colace, bovinele sătenilor venite să se adape, precum şi o populație de câteva zeci de cai sălbatici care, împreună cu cei din pădurea Letea, sunt ultimii din specia lor în Europa.
Cel mai mare ţinut mlăştinos al Europei este unic şi prin marea întindere de stufăriş (una dintre cele mai mari din lume), alături de sălcii, papură, ferigi de apă, dar şi o mare populaţie de nuferi, localnicii chiar oferindu-le turiştilor plimbări cu barca numite ‘la nuferi’. În momentul de faţă localitatea Sfântu Gheoghe trece printr-o transformare care ar putea schimba complet modul în care era cunoscută până acum. În ultimii ani, liniştea Deltei este clintită doar cu ocazia Festivalului de Film ‘Anonimul’, proiecţiile de filme desfăşurându-se pe perioada unei săptămani din august
Tradiții si Obiceiuri din zonă 
• Hramul localității – 6 mai – atunci când are loc o slujbă la biserică, gospodinele din localitate pregătesc mâncare, iar după slujbă se întinde o masă mare în curtea bisericii la care participă toți sătenii. În ziua hramului se organizează concursuri de bărci, de cai, de sfoară și de dans. Seara hramului se petrece cu muzica , dans și voie bună.
• Catalaua – de Sfântul Andrei – 30 noiembrie - se leagă de grindă un colac din făină ornat cu bomboane, iar bărbații trebuie să sară și să muște din colac fără a folosi mâinile; pentru cei tineri, cine reușește să muște înseamnă că se însoară în acel an.
• Vecera – în seara zilei de 6 ianuarie, în Ajunul Crăciunului pe stil vechi, se merge cu colaci și cadouri la rudele apropiate: fini, cumetri, frați sau surori mai mari, la toate persoanele pe care le apreciază și respectă.
• Paștele blajinilor (Paștele morților): are loc în ziua de luni, a opta zi după Paște; se merge în cimitir, sătenii organizează masa la mormintele familiilor și se pomenesc morții. După terminarea slujbei, sătenii împart bucate vecinilor. E un ritual important, care prilejuiește revenirea simbolică la vatră a copiilor satului, inclusiv a celor plecați, care locuiesc și muncesc în orașe.
• Crăciunul pe calendarul vechi – 7 ianuarie – are loc o slujbă la biserică și seara se merge cu colindul.
• Anul Nou pe calendarul vechi – 14 ianuarie .
Alte atracții din Sfântu Gheorghe
Plaja
În vecinătatea satului se găsește o plajă sălbatică, cu nisipuri fine, ce se întinde de-a lungul țărmului până la Sulina (38 Km). Ca o particularitate, adâncimea mării crește lin, existând o zonă sigură pentru scăldatul copiilor.Pescuitul
Pentru amatorii de pescuit, zona oferă posibilitatea unor partide de crap, somn, știucă, anghilă, caras, biban, atât în Dunăre, lacuri și canale cât și pescuit marin la chefal, calcan, rechin. Permisele de pescuit sportiv se obțin de la firma ce a concesionat activitatea piscicolă în zonă, de la punctul de lucru din Sfântu Gheorghe.
Trasee turistice pe apă
Turistii se pot bucura de plimbări pe Dunăre, canale și lacuri cu ambarcațiuni specifice zonei: caiucul, lotca sau mahuna, ori pot opta pentru șalupe sau ambarcațiuni rapide.
• Traseul Sulina – Sfântu Gheorghe pe ruta: oraș Sulina, canalele Busurca, Împuțita, cordon litoral – Tătaru, localitatea Sfântu Gheorghe
• Traseul Sulina – Sfântu Gheorghe pe ruta: oraș Sulina, canalele Busurca, Roșu, Împuțita, lac Roșuleț, cherhana Roșuleț, lac Roșu, baza turistică Roșu, lacul Puiu, canal Mocansca, lac Erenciuc, braț Sfântu Gheorghe, localitatea Sfântu Gheorghe
• Tur Sfântu-Gheorghe pe ruta: localitatea Sfântu Gheorghe, canalele Zaton, Buhaz, Palade, Crasnicol, brațul Sfântu Gheorghe, localitatea Sfântu Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu