Bibanul
Bibanul are un corp robust, solzii mărunți, aspri si bine implantați în tegument. Dinții sunt mărunți și ascuțiți pe ambele maxilare. Pe plăcile operculelor și pe dorsala anterioară acesta prezintă țepi. Pe spate are culoare verde-cenușiu ajungând spre un verde-negricios . Pe flancuri este verde cu reflexe arămii, iar burta este cenușiu alburie, sau chiar galbenă. Corpul prezintă între cinci și nouă dungi verticale mai închise ce coboară de pe spate spre burtă. Înotătoarele ventrale sunt gălbui, iar celelalte sunt roșii.
Trăiește în apele dulci ca și în cele salmastre. Preferă apele limpezi cu fundul acoperit de vegetație, lin curgătoare, și de aceea îl vom găsi mai mult în lacuri și bălți, însă traiește și în râuri. Un pește lacom ce preferă hrana vie: insecte, larve, râme, vermuși, melci, peștișori, icrele altor pești, hrănindu-se tot timpul anului . În general acesta stă la loc de pândă printre rădăcini, copaci, picioare de pod, ochiurile din stuf etc. Cei mai mici vânează în bancuri între ape, iar cei mai bătrâni vânează spre fund unde trăiesc solitari .
Bibanul în Delta Dunării nu se sfieste sa nu crească până la greutăți de 1.8kg-2.2kg.
Greutatea medie întâlnită la această specie oscilează între 150g și 300g dar poate depăși ușor 1kg în cazul în care mediul îi permite. În general mărimea peștilor crește direct proporțional cu dimensiunea habitatului și resursele acestuia.
Pentru pasionații de pescuit este important de știut cum pot fi prinși bibanii, ce tipuri de momeală au success și locurile unde pot fi găsiți cu preponderență . Înainte de toate trebuie spus că pescuitul la biban nu aduce capturi mari, însă fiind un pește răpitor , oferă o sesiune de pescuit intensă. Trecând peste dimensiunile mici ale acestora, bibanul este un pește redutabil, o captură de jumătate de kilogram este un `bătrânel` , el atingând această greutate abia după aproximativ 15 ani.

Pescuitul bibanului cu undița este foarte spectaculos. Se poate folosi o vargă ușoară și lungă, cu fir de 0.18-0.2 mm, cu cârlig nr. 3-8 (8 pentru momeli mici, rame). Se recomandă ca momeala să fie activă (râmă vie agitată, peștișor viu) sau agitată de pescar, bibanul fiind receptiv la tot ce tremură. De reținut că atunci când prindem mai mulți bibani și "toană" se oprește brusc, nu trebuie renunțat ci avut răbdare deoarece cârdurile de bibani revin mereu în același loc.

Bibanul este un pește valoros, cu carne dulce și este foarte mult consumat sub formă de "saramură", fript pe o tablă și apoi pus în apă sărată. Datorită acestor calități, braconajul a condus uneori la depopularea masivă a bibanului în numeroase lacuri și bălți de șes.
Pentru amatorii de pescuit urez Fir Întins , și pentru pasionații de preparate din pește , o saramură de biban în mod special , Poftă buna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu