Citate despre nuferi

            Dacă tot am vorbit despre nuferi, fiind atât de răspândiți și apreciați de multă lume , el a fost de nu puține ori "victima" unor oameni de seamă . Așadar am strâns mai multe citate ce fac referire la nuferi, sau poezii dedicate special acestor minunate flori de apă.

Amintirea este un nufăr ce abia îşi arată, printre ape, faţa de înecat.

definiţie de Jorge Carrera Andrade în Biografie pentru păsări (1937)

Printre broaşte
În mijlocul bălţii
Flori de nufăr.

haiku de Constantin Păun

Unor oameni le prieşte de minune noroiul. Deşi nu sunt nuferi.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)

Mlaştina în care trăim n-are decât rolul de a ne face să vedem nuferii.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune 
Vântu-n trestii lin foşnească, 
Unduioasa apă sune!

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)

Să fie oare floarea de nufăr recunoştinţa faţă de mlaştina care a hrănit-o? Ori o victorie împotriva ei?

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)

Nuferii onoarei nu se dezvoltă în balta fărădelegii. Păstrăvul nu trăieşte decât în ape limpezi.

Marius Ghilezan în Hoţia la români (iunie 2008)

Frumoasă-i epigrama! Ca un nufăr!
Când fluturi şi albine-i dau ocol!
Dar nu uitaţi! O scriu fiindcă sufăr
Că poanta-şi trage seva din nămol!

epigramă de George Zarafu din Antologia epigramei româneşti (2007)

Şi totuşi în om există mai mulţi nuferi decât nămol.

aforism de Vasile Ghica

Amurg de toamnă -
prelungeşte lumina
un nufăr stingher.

haiku de Gavriil Stiharul

În straturile băltite, ale lumii, nuferii devin rarităţi.

aforism de Gheorghe Mihail

Scenă deschisă -
pe-o frunză de nufăr alb
cântă un brotac.

haiku de Valeria Mahok (4 iunie 2010)

Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.

catren de Omar Khayyam

Ce noapte albastră pe lac
Cu luna privind în oglindă,
Cu păsări ce-n noapte nu tac....
La mijloc de codru se-ntindă.

Nuferii râd către stele
Şi-n mijlocul lor stă de mult,
Nemuritor şi mai mândrul ca ele,
Luceafărul mândru, tăcut.

Veseli flăcăii râzând
Pe lac, printre nuferi, înoată
Spre insulă merg chiuind
Şi par că rotesc lumea toată.

Doar florile-albastre mai stau
De martori la chiot şi sfadă,
Doar ele putere mai au
Aşa feerie să vadă.

poezie de Ionel Ivaşcu (8 septembrie 2005)

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)

Pe drum,
viitorul m-a primit
în braţele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveştile tale
cu iz de mânăstire
linişteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuşi Dumnezeu
ne-a mângâiat
creştetul
a mulţumire.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru

Călătorie

Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.

Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.

poezie de Mihai Leonte

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu şoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
şi atât spaţiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neştiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-şi licurici,
numai pe unde au mai trecut paşii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanţe arămii.

poezie clasică de Stephan Roll

Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor