Farmecul Deltei (Partea 3)

Peisaje în timpul anului

               De-a lungul unui an, înfățișarea deltei se schimbă după anotimp.

Primăvara  - este o explozie de viață, tot ce este viu reclamându-și dreptul de a trăi. După trecerea iernii, deșteptarea naturii răscolește o goană a vietăților, unele după altele, către adăpost și hrană. Păsările sosite de pe alte meleaguri la vechile cuiburi, își plimbă pe bălți mozaicul de culori ale penajului .

Vara  -  o vegetație luxuriantă se avântă din păienjenișul de canaluri spre lacurile cu apă adâncă și limpede. Oglinda apelor stătătoare se acoperă cu flori de nufăr. Diminețile cu cer senin sunt uneori  încețoșate de aburii formați prin încălzirea bruscă a suprafeței apelor.

Toamna  -  ia naștere o adevărată simfonie a culorilor : frunzele capătă felurite nuanțe de rosu, portocaliu, galben și verde; lacurile completează paleta cu albastru, indigo și violet. Știuca și bibanul "mușcă la undiță" iar cârdurile de rațe și de gâște sălbatice hălăduiesc în voie pe ghioluri și canaluri. Pe grinduri se coc gutui parfumate și dovleci gigantici.

Iarna  -  e o îngrămădire de zăpadă și gheață de un alburiu cenușiu în care pâlcurile de sălcii desfrunzite se văd împrăștiate la depărtări în aparență mari. Întinderile de stuf se relevă prin galbenul stins al tulpinilor, cu pămătufurile bătând în cafeniu, ca niște nesfârșite lanuri de grâu dat în pârgă . Peștii au coborât la adâncime, în ape ceva mai puțin reci. Mamiferele se retrag în scorburi și vizuini pentru odihna mai mult sau mai puțin profundă a hibernării, întreruptă numai când se îmblânzește vremea. Numeroase păsări care au cuibărit în deltă au plecat de mult ; altele se aciuează mai ales pe țărmul mării și pe lagunele de la sudul deltei. Canalurile și ghiolurile au valurile împietrite de suflul gerului.

Farmecul Deltei (Partea 2)

              Delta Dunării este o regiune care constituie un frecvent subiect de descripție și de reportaj. Cărțile, revistele și ziarele conțin studii referitoare la feluritele aspecte și probleme ale vieții mereu în schimbare a deltei de la un anotimp la altul, insistând asupra bogăției de imagini și de impresii pe care ea le oferă. S-a crezut că Delta Dunării poate fi numită: " țara de dincolo de negură". În puține cuvinte se arată tot ce are delta mai caracteristic și mai interesant. Acest pământ este plin de surprize privind nașterea și evoluția lui, cu lumea plantelor și animalelor pe care le cuprinde , ca urmare a schimbărilor din natură.

              Pretutindeni  în deltă, privirea de la nivelul grindurilor cuprinde doar suprafețe de apă relativ reduse , porțiuni din lacurile mai mari sau mai mici. Orizontul este adesea ascuns cu totul de masivele de trestie și papură sau de șirurile de sălcii ce marchează grindurile. Imaginea deltei, așa cum o știm, cu forma sa asemănătoare literei  grecesti Ʌ, o datorăm cartografiei, care ne-a pus la dispoziție harta, cu care suntem obișnuiți. De la numele acestei litere derivă denumirea "deltă", dată unităților geografice de acest fel. Imaginea hărții a devenit identică deci cu forma reală de pe teren.
              În timpul inundațiilor de primăvară, apele acoperă grindurile pe mari întinderi și fac să dispară chiar malurile brațelor bătrânului fluviu, inclusiv cele ale brațului canalizat Sulina. Deasupra apelor rămân doar mici suprafețe din cel mai înalte grinduri, situație care oferă un bun prilej de supoziții ale imaginației despre felul cum s-a născut și se naște mereu pământurile deltei.
              O pasăre , cu aripile desfăcute larg plutește la mică înălțime. În dimineața de primăvară, cu soare rece, umbra ei înaripată, densă ca și cum ar fi materializată, coboară prin aer și își imprimă pe undele gălbui ale Dunării chipul ca o cruce, alunecând cu repeziciune pe valuri. Dintr-o săritură ea trece peste desișul stufărișului și peste coroanele sălciilor, dispărind odată cu pasărea.
             Un procedeu curent de prezentare în imagine a deltei este reducerea plastică a unui bâtlan plutind cu aripile întinse deasupra unei păduri de stuf. Alteori , bâtlanul stă lângă câteva trestii, cu aripile lipite de corpul îngust , își ține gâtul drept în sus și privește înainte semeț.

             Delta Dunării trezește în minte tabloul celui mai nou pământ al țării, al unei naturi primitive, formată din plante și al unei sălbăticii ascunse , alcătuită din animale, toate prilejuite și ocrotite de un întins de ape, acoperit cu masive de stuf și întrerupt de grinduri îndepărtate , pe care cresc păduri de sălcii și de plopi. Este locul preferat al păsărilor de baltă și al celor răpitoare, care își împart cu pescarii mulțimea peștilor cu solzi de aur și argint.
             Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului :  tărâmurile nou ieșite din apă, canalurile șerpuitoare și lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cel mai felurite soiuri de ești. Mai ales păsările singuratice sau în stoluri împodobrsc peisajul. De multe ori, pe canalurile umbrite de trestii și papură ori în preajma luminișurilor de apă, delta pare neanimată. Este insă de ajuns o lovitură de lopată, pentru a stârni păsările ce cuibăresc în stufăriș. Aproape toate păsările călătoresc iarna către ținuturi calde, așa cum s-au deprins din vremuri străvechi și cum le dictează instinctul caracteristic speciei.

Farmecul Deltei (Partea 1)

               Delta Dunării , " împărăția apelor " și a pământurilor plămădite de ape, este plină de poezie. Apele mării și-au restrâns domeniul și s-a arătat uscatul, un pământ tânăr, clădit sub ochii noștri din rocile fărâmițate ale munților și din solul fertil al câmpiilor, cu dăruire împrospătat de bătrânul Istru, cum numeau anticii Dunărea din părțile noastre ( partea occidentală a Dunării se numea Danubiu ). Se dă o luptă neîncetată între apă și uscat, din care uscatul iese mereu biruitor.  Marea se retrage în timp ce uscatul ia forma unor degete de-a lungul cărora apele fluviului înaintează spre est. Bogățiile naturale ale deltei : pământul și apa, flora și fauna sunt de fapt componentele economice dar și turistice ale teritoriului și peisajului geografic originar.

               Măiastră împletitură de apă și uscat, delta apare primăvara ca o îmbrăcăminte țesută miraculos din galbenul apelor încărcate de povara aluviunilor și din verdele stufului, zămislire a mâlului. Stufurile înalte și zvelte se pleacă încet la adierea vântului iar sumedenie de păsări cu formele, dimensiunile și culorile cele mai variate plutesc dincolo de ele în văzduh. Ca într-un imens laborator geologic și biologic , se naște pământul iar viața își caută noi căi de afirmare. Luând cele mai diferite asecte, viața clocotește în adâncul apelor, la suprafață și în aer dar totul este calm și tăcut, ca la un început de lume .

              Componentele turistice includ tot ce cuprinde acest teritoriu ca elementele geomorfologice, hidrologice și biologice. Nesfârșitele păduri de sălcii și de plopi, desișurile de trestii și de papură împreună cu cele ale altor plante acvatice mijlocesc ascunzișurile de nepătruns ale păsărilor, care , aproape toate , se hrănesc cu pești și felurite vietăți ale apelor. Viețuitoarele fluviului și ale mării își dau întâlnire iar păsările își găsesc hrana și căldura cuibului.
              Literații au descris și cântat locurile și oamenii deltei ; au redat în cuvinte măiastre albul curat al florilor de nufăr pe fondul strălucitor al apelor limpezi, sau schimbarea de-a lungul unui an a înfățișării stufului ; au prezentat în culori vii figura pescarului în lupta cu natura, căreia îi smulge bogățiile.