La multi ani 2016 !!!

Vreau să urez tuturor un an 2016 plin de bucurii și realizări , sănătate și liniște . La multi ani !

Uzina de apă din Sulina - 1904

Uzina de apă din Sulina - 1904

De ce să aleg Delta ? ( PARTEA a II a )

            Dacă în PARTEA I am vorbit despre oamenii locului, acuma e timpul pentru câteva cuvinte despre natură.

Natura locului

            Născută în urmă cu zece milenii, Delta Dunării este cel mai tânăr peisaj al spațiului românesc. Ea s-a format prin depunerea într-un vechi golf al Mării Negre a sedimentelor purtate de apele Dunării de-a lungul traseului său european și continuă să fie într-un continuu proces de transformare.

           Cu toate că Delta Dunării acoperă numai 2,5% din teritoriul României, ea găzduiește peste 10% din speciile de animale și peste 50% din cele de plante din țară. Astfel, bogăția resurselor biologice, dar și complexitatea condițiilor de mediu, conferă acestui teritoriu unul din cele mai ridicate niveluri de biodiversitate. Pe plan internațional această comoară a naturii este socotită a treia zonă ca importanță ecologică din lume.

           Desigur, păsările, peștii și stuful sunt cele mai faimoase resurse naturale ale acestui paradis. Adevărat tezaur ornitologic, cele 331 specii de păsări (peste 80% din totalul de specii de pe teritoriul întregii țări) - cuibăresc, iernează sau petrec întregul an în Delta Dunării. Lacurile , canalele , mlaștinile și bălțile , întinderile nesfârșite de stufăriș , grindurile nisipoase , pădurile , coastele Mării Negre și Complexul Lagunar Razim Sinoe oferă hrană și adăpost pentru populații importante de pelicani , lebede , chire și pescăruși , rațe și gâște , egrete , stârci , cormorani , răpitori și multe , multe altele.
           Fauna piscicolă, reprezentată de 135 de specii (peste 60% din speciile de pești din România) - atât de apă dulce, cât și de apă sărată sau eurihaline (care trăiesc în mare dar pătrund în Deltă în timpul sezonului de reproducere) - a reprezentat întotdeauna principala resursă economică și suportul vieții și activității comunităților tradiționale. Scrumbia de Dunăre reprezintă , încă , o resursă a pescuitului comercial intensiv, în timp ce grupul sturionilor , faimoșii producători ai icrelor negre (morun , nisetru , păstruga ce pătrund în Deltă doar în sezonul de reproducere) , până nu de mult supraexploatați , se află , din cauza declinului , sub protecția prohibiției până în 2016.
            Stufărișul este cu siguranță imaginea cea mai familiară a vegetației Deltei – stuful , papura , rogozul, în amestec cu salcia pitică și numeroase alte specii, ocupă aproape 80% din suprafața acesteia. Plaurul este o acumulare de rădăcini , rizomi de stuf și sol , desprinsă de fundul lacurilor și transformată în insule plutitoare care, împinse de vânt , se deplasează pe suprafața apei. Acest strat , bogat în nutrienți, asigură creșterea viguroasă a stufului, alături de alte specii caracteristice: rogoz , mentă , feriga de apă , cucuta de apă , salcia și plante agățătoare ce oferă adăpost păsărilor pentru cuibărit , cât și pentru numeroase specii de mamifere: porcul mistreț, vulpea, câinele enot , lutra, nurca . Stuful reprezintă totodată o importantă resursă economică: este folosit în construcții (acoperișuri, garduri, element izolator termic în componența pereților), materie primă în fabricarea celulozei și hârtiei, hrană pentru animale (mai ales pe timpul iernii) și materie primă în meșteșugul împletiturilor. De altfel, Delta Dunării este cunoscută ca având cea mai întinsă suprafață compactă de stufăriș de pe planetă.

            Bogăția și importanța valorilor naturale, presiunea activităților umane (în special turismul, activitățile de transport și practicile neadecvate de pescuit și vânătoare) corelată cu fragilitatea acestui sistem complex și delicat au făcut necesară implementarea măsurilor de protejare.
            În 1938, Pădurea Letea a fost a doua zonă la nivel național (după Munții Retezat) căreia Academia Română i-a acordat statutul de zonă protejată. În anul 1990, Delta Dunării împreună cu zone adiacente a fost declarată Rezervație a Biosferei , statut ce permite atât protejarea valorilor naturale existente și reconstrucția ecologică a zonelor deja deteriorate, cât și desfășurarea activităților umane, în armonie cu măsurile de protecție și conservare . Delta Dunării a fost inclusă în lista Convenţiei Ramsar în anul 1991 drept Zonă Umedă de Importanţă Internaţională și declarată Patrimoniu Natural de Valoare Universală Excepţională (UNESCO) .

Sursa : Discover ECO Romania

Stârcul de noapte

Stârcul de noapte

Vine Moșuuu...

De ce să aleg Delta ? ( PARTEA I )

           Am să încerc prin câteva cuvinte să descriu farmecul Deltei Dunării și să vă fac curioși de a descoperi  frumusețea ei .

Oamenii locului

          Suspendate ,  parcă, între apă și cer , înconjurate de întinderi nesfârșite de stuf , așezările Deltei adăpostesc urmașii valurilor succesive de grupuri etnice ajunse aici în urma prigoanelor din locurile natale , sau atrase , în vremuri bune , de oportunitățile economice . Ruși lipoveni, români, ucraineni , sunt cei care alcătuiesc, astăzi, mozaicul cultural al apelor.

             Unul dintre cele mai faimoase grupuri etnice e reprezentat de rușii lipoveni; goniți din Rusia natală de persecuțiile suferite în urma neacceptării reformei religioase a patriarhului Nikon (1667) , credincioșii de rit vechi (staroveri) au sosit - la mijlocul secolului XVIII - în spațiul tolerant și deja multicultural al Dobrogei , aflată pe atunci în Imperiul Otoman . Asemeni rușilor lipoveni , ucrainenii (haholi) au sosit în valuri successive , ca urmare a persecuțiilor țariste și a războaielor regionale. Pribegii au adus și păstrat de-a lungul anilor - alături de icoane și obiecte de cult – credința , o cultură bogată și puternice calități individuale și de grup: cântecele populare , meșteșugurile tradiționale (pescuitul , construcția bărcilor) , portul , arhitectura și arta decorative , gastronomia, talentul și dăruirea în sport care fac din aceaste etnii un grup mândru și respectat.

             Românii s-au așezat aici în perioade de dezvoltare economică (creșterea animalelor , construcția canalului Sulina la sfârșitul secolului XIX, dezvoltarea turistică din ultimii ani) și alcătuiesc acum o comunitate ce își împletește valorile și interesele într‑un buchet de activități specific : pescuit , recoltarea stufului , creșterea animalelor , turism.

                Gazde ospitaliere, oamenii Deltei oferă turistului ce le trece pragul șansa descoperirii unei culturi unice și împărtășirea unei lumi și a unui stil de viață adânc ancorate în natură și tradiție.

Va continua în PARTEA a II a cu  Natura locului

Sursa : Discover ECO Romania

Rac de Dunăre

LIȘIȚĂ LA CUPTOR

             O rețetă mai puțin cunoscută, însă foarte apreciată de cei care au gustat această mâncare este lișița la cuptor . S-au luat în considerare 6 lișițe , având în vedere dimensiunile mici ale păsării .

Ingrediente :

6 lișițe
1 litru vin
1 pahar ulei
4-5 cepe
2 kg cartofi
1 căpățână usturoi
•sare și piper după gust

             Lișițele se jumulesc bine pentru a nu mai rămâne nici-o pană . După aceasta se pune ulei în tavă , se așează lișițele bine grijite, frecate cu piper, cu  pieptul în jos, se bagă în cuptor la foc mic .

             Cât timp lișițele se află la cuptor, se curăță cartofii, și tăiați în jumătăți . Cepele deasemenea tăiate peștișori , iar usturoiul curațat și pisat sub formă de pastă .

             Când s-au rumenit cât de cât păsările, se pune și ceapa în tavă, să sfârâie preț de câteva minute, apoi se toarnă vinul peste .
             După 1 oră de copt, în care lișițele au fost stropite destul de des, se pun și cartofii printre păsări, pentru ceva mai bine de jumătate de oră . La final se adaugă sare după gust, se presară usturoiul și se răsucesc păsările cu pieptul în sus pentru încă 10 minute . Răsucirea din final are ca rol coacerea în egală măsură  a cărnii și pentru a prinde o scoarță rumenită bine pe piept .

             Acest preparat se recomandă se recomandă a fi servit cald alături de un pahar de vin . Poftă bună !

Sursa informațiilor : Radu Anton Roman 

Greierele gras

    Greierele împroșcător (Bradyporus dasypus)

           Este o specie mediteraneană de talie mare (cea mai masivă specie de ortopter din fauna României). Este foarte des întâlnit în zonele de silvostepă din Dobrogea. În Delta Dunării este întâlnit în zone cu vegetație ierboasă ,  pe liziere .
            Când se simte în pericol, folosește un mijloc de apărare, care se manifestă prin apariția unor picături de hemolimfă (autohemoree) în partea superioară a pronotului, cu care “împroașcă” potențialul adversar.

Greierele împroșcător (Bradyporus dasypus)

Eretele de stuf

                Eretele de stuf este o pasăre de pradă des întâlnită în toată Europa. Prezența sa este asociată cu apele cu întinderi mari de stuf dar poate fi văzut și prin câmpiile întinse, în mod special în perioada migrației. Cea mai mare densitate a eretelui de stuf din România se află în Delta Dunării care reprezintă habitatul ideal pentru această specie. Sosește în țară în luna martie și pleacă către zonele de iernare în luna noiembrie.

               Masculul are penajul galben-ruginiu și brun, capul galben , pe aripă cu o zonă cenușie, sub aripă și la bază remigele nuanțate alb, și cu vârfurile negre, pe când femela are un penaj mai uniform , brun pe creștet , cerbice , piept iar pe umeri nuanțată galben-ruginiu. Ceara, colțurile gurii și picioarele sunt la ambele sexe galbene. Eretele-de-stuf este răspândit cu preponderență în regiunile de câmpie , de preferință pentru stufărișuri în perioada de reproducere la adăpostul cărora își construiește cuibul.
              Preferă ținuturile întinse, stepice, câmpia înierbată, pajiștile naturale necultivate, luncile înierbate, terenurile mlăștinoase în apropierea bălților sau lacurilor . Femela este de obicei mai mare decât masculul și are o colorație brună închisă cu capul și "umerii" crem. La mascul culoarea gri-argintie este omniprezentă, vizibilă în special în zbor. Nuanțele pot varia de la un exemplar la altul. Lungimea corpului este  în jur de 50-55 cm, deschiderea aripilor fiind de 110-125 cm iar greutatea de 400-800g.

             Cuibul, ce poate atinge dimensiunea de 80 cm în diametru , este realizat de femelă , din crengi , stuf și este căptușit la interior cu iarbă . Femela depune 3 – 8 ouă în a doua parte a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de circa 48,6 x 37,7 mm. Incubația durează 31 – 38 de zile și o face ambii părinți. Puii devin zburători cam pe la 35 – 40 de zile. Rămân însă în apropierea părinților, încă 25 – 30 de zile după care devin independenți.

             Este o specie prezentă în cea mai mare parte a teritoriului european. Perechea formata poate rezista împreună mai multe sezoane. Ritualul nupțial este spectaculos, masculul zburând în cercuri deasupra teritoriului de cuibărit, după care plonjează spre pământ, rostogolindu-se în aer. Uneori femela îl însoțește în zbor și se rostogolesc împreună în aer, având ghearele împreunate. De asemenea, se poate observa cum masculul oferă hrana în aer, femelei. Atunci când are posibilitatea, masculul se împerechează cu 2 – 3 femele. Când vânează, zboară la o înălțime cuprinsă între 2 – 6 m de la sol și plonjează brusc când identifică hrana. Iernează în Africa și Peninsula Arabă.
             Eretele se hrănește cu păsări și ouă, pui de iepuri, rozătoare mici, broaște, insecte mai mari și uneori pești. Vânătoarea se desfășoară de obicei de-a lungul întinderilor de apă și stuf și a câmpiilor din apropiere. Populația europeană a speciei este relativ mică și cuprinsă între 93.000 – 140.000 perechi. A crescut în perioada 1970 – 1990. Deși în perioada 1990 – 2000 a înregistrat un declin în sud - estul Europei , în restul continentului s-a menținut stabilă și a crescut în Ucraina și Rusia, înregistrând pe ansamblu o creștere. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina, Polonia și Belarus.

       
            Degradarea habitatelor, vânătoarea ilegală, deranjul determinat de activitățile umane prin tăierea sau arderea stufului și otrăvirea, sunt principalele pericole pentru specie. Conservarea speciei necesită refacerea zonelor umede, reducerea cantității pesticidelor care ajung de pe terenurile agricole în apă prin precipitații, controlul practicilor ilegale cum sunt arderea și tăierea stufului în perioadele nepotrivite și oprirea vânătorii.

Lipoveni din anii ’50

Lipoveni din Delta Dunării

Sursa foto: http://jovis-homemade-beauty.blogspot.ro

Cum trăiau românii din DELTA DUNĂRII în anii '60 - Documentar de arhivă

              “ CUM TRĂIAU ROMÂNII DIN DELTA DUNĂRII “ este un colaj format din două filme documentare de arhivă, cu o valoare cinematografică deosebită.

             Primul documentar “ STUF-1966 ” surprinde activitatea de recoltare a stufului în Delta Dunării, perioada postbelică (1966), în toate aspectele sale începând cu trezirea lucrătorilor înainte de răsăritul zorilor și terminând cu valorificarea sa în fabricile de celuloză. Sunt ecranizate cele mai importante momente: adunarea, organizarea culegătorilor de stuf, deplasarea pe apele înghețate la locurile de recoltare, uneltele, utilajele de recoltare și transport, finalitatea activității în fabricile de celuloză precum și cele conexe de cercetare în baza din Maliuc (locație propusă ca centru de coordonare a tuturor activităților din deltă). Observăm totodată profilul și priceperea oamenilor deltei în această epocă, oameni care din cele mai vechi timpuri au recoltat și utilizat această resursă, considerată a doua ca importanță după cea de pește.

Al doilea documentar “ STURIONII SE PESCUIESC PE FURTUNĂ – 1971 ” surprinde aspecte din viața pescarilor acelor vremuri: pescuitul de sturioni, uneltele și sculele folosite, colectarea de caviar, etc. 

Sursa: Internet

VIZIONARE PLĂCUTĂ !

Regulamentul pentru pescaturism

              Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23 a încheiat discuțiile cu Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) pe marginea Regulamentului pentru pescaturism, stabilindu-se că această activitate se va realiza doar de către pescarii profesioniști, aceștia urmând să aibă cote de capturi și unelte de pescuit special alocate pentru aceasta.

            Ivan Patzaichin a declarat , după o întâlnire cu pescarii din Mahmudia , că urmează să fie găsite soluții legale care țin mai mult de Ministerul Agriculturii, de Agenția de Turism și de Ministerul Muncii. Sunt mai multe instituții cu care se încearcă a avea discuții pentru găsirea formulei legale aplicabile pe întreg teritoriul Deltei. Orice formulă legală este în interesul statului .
           Tot luna aceasta , organizația va încheia proiectul de promovare a pescaturismului în Rezervație finanțat prin Grupul local de pescărie durabilă (FLAG — 'Fisheries Local Action Group') Delta Dunării.
Proiectul pilot de pescaturism de la Mila 23 înseamnă o extindere a activității de pescar profesionist într-un mod organizat. La Mila, zona de pescuit este la aproape 2 kilometri de sat, iar turiștii trec la vâsle pe un traseu care se face împreună cu asociația. Lotca este obligatorie.
           Teodor Frolu , membru fondator al asociației a declarat în timpul întâlnirii pe tema pescaturismului, că  fără barca din lemn, faci orice, dar nu pescaturism. Grupul de patru sau cinci pescari trebuie să aibă un refugiu pescăresc cu o minimă infrastructură, un refugiu care trebuie autorizat și menținut doar pentru acest gen de activitate. Acest program nu este pentru operatorii mari, dar ei îi pot sprijini pe pescari.
           Pescaturismul este o formă de turism care pune în valoare activitatea propriu-zisă a pescarilor. Timp de câteva ore, însoțiți de pescari profesioniști, turiștii pot vedea dintr-o lotcă cum se desfășoară o zi la pescuit și să asculte poveștile pescarilor, în timp ce la refugiu se pregătește ciorba pescărească.
           Bucătăria tradițională, stilurile arhitecturale de inspirație lipovenească, românească și rusească, patrimoniul cultural al minorităților etnice, meșteșugurile tradiționale, siturile arheologice, bogăția avi-faunistică și nu în ultimul rând peisajele Rezervației sunt atuurile comunităților din Deltă, care, în orice sezon turistic, au porțile deschise.
           Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23 s-a înființat în anul 2010 la inițiativa multiplului campion olimpic Ivan Patzaichin care și-a propus să promoveze tradițiile și patrimoniul natural ca mijloace sustenabile de creștere a nivelului de trai al populației din Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Pentru a sprijini transformarea Deltei într-o destinație eco-turistică, Patzaichin a lansat, în anul 2012, canotca, o barcă din lemn cunoscută ca 'bicicleta apei' și a pledat în fața autorităților pentru crearea unor trasee de turism lent destinate exclusiv bărcilor cu vâsle.
             În luna decembrie a anului trecut, asociația a semnat contractul de finanțare cu FLAG Delta Dunării pentru realizarea unei Campanii de conștientizare a pescarilor din Rezervație și a familiilor acestora asupra importanței dezvoltării unor alternative ocupaționale prietenoase cu mediul și tradițiile.
Campaniile s-au derulat în 15 comunități din Deltă.

Sursa : AGERPRESS

Egreta mare

              Egreta mare este o pasăre specifică sud-estului Europei și bazinului mediteranean. În România, egreta mare se întâlnește foarte des în Delta Dunării și foarte rar prin apropierea bălților din interiorul țării, însă în ultimii ani s-a observat că apare într-un număr din ce în ce mai mare și în Transilvania. Este o specie protejată prin lege, acest lucru fiind din cauza vânării lor excesive pentru penele ornamentale dar și datorită schimbării habitaclului .

             Precum ceilalți reprezentanți ai familiei stârcilor, egreta mare este regăsită în zonele umede , în apropierea apelor puţin adânci, bogate în stuf şi vegetaţie hidrofilă. marginile lacurilor, canalele , mlaștinile, iazurile și heleșteele, dar și în habitate uscate, unde de regulă se hrănește cu șoareci, broaște, insecte pe care le omoară cu ciocul ei subțire .






             Cuibărește fie solitar, fie în colonii variabile ca număr de perechi clocitoare. Poate forma colonii mixte cu alte specii, precum: stârcul cenușiu, stârcul roșu și altele . Locurile preferate pentru cuibărit sunt stufărișurile, în zone retrase și liniștite,ferite de prezența omului unde femela depune în luna aprilie până la 4 ouă albăstruie. Perioada de incubație este de 27 de zile iar clocitul este făcut de ambii parteneri, atât de femelă cât și de mascul .
_________________________________________________________________________________

ŞTIAŢI CĂ… numărul acestor păsări a scăzut mult din cauza vânării intense pentru comercializarea frumoaselor egrete?
_________________________________________________________________________________

            Ca și dimensiuni egreta mare este o pasăre superioara egretei mici, având în jur de 90 cm talia. Forma corpului este caracteristică stârcilor cu gât lung. Ciocul este negricios în perioada de reproducere și cuibărit ca apoi sa devină galben-portocaliu, iar penele, gâtul și picioarele sunt foarte lungi . Lungimea corpului este de 85-100 cm, deschiderea aripilor de 1,5 - 1,7 m iar greutatea de 1 - 1,5 kg.
            Picioarele sunt în întregime negricioase, inclusiv degetele. Penajul se caracterizează printr-un colorit alb în totalitate. În perioada nupțială prezintă câteva pene ornamentale lungi pe spate, care îi creează un aspect foarte plăcut.

          Egreta mare este o specie ce se adaptează cu greu prezenței omului.  Migreaza toamna către zonele mediteranene, dar unele exemplare rămân în România în iernile blânde. În perioada de migrație se adună în grupuri, mai ales în zonele unde există pește din abundență (heleștee piscicole de unde se recoltează peștele) sau alte tipuri de hrană .


96e840fa3e0e988

Poze nave Navrom

După ce au fost prezentate programul și prețurile pentru transportul în satele deltei era cazul și pentru câteva poze cu vasele.

Portul Tulcea

Catamaran Expres 1

Catamaran Expres 2

Nava clasică Banat

Nava clasică Maramureș

Nava clasică Mircești

Nava clasică Moldova

Tarife și servicii prestate în Rezervația Biosferei Deltei Dunării

ORDIN Nr. 610 din 19 mai 2009
privind aprobarea tarifelor pentru lucrările și serviciile prestate de către Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării" la solicitarea persoanelor fizice și juridice .

NOTĂ:

1. Sumele încasate din prestări de servicii vor fi gestionate în regim extrabugetar în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

2. Tarifele se achită la sediul ARBDD.

3. Tarifele se actualizează prin ordin al autorității centrale pentru protecția mediului.

4. Pentru populația locală vor fi tarifate cantitățile de stuf și papură care depășesc 2 tone/persoană/an.

5. Tariful prevăzut la poziția 22 nu se aplică pentru copii, elevi, studenți, pensionari, veterani de război, foști deținuți politici, urmașii eroilor martiri și răniții din Revoluția din decembrie 1989.

Delta Dunarii de Lazarev Anatol

           Venind de la ţară, unde nici pomână nu era de vre-un cerc de desen sau şcoală de pictură pentru copii, doar cu singura bogăţie ce o aveam - cele vre-o zece lucrări ale mele în guaşă, soarta a vrut să mi-l scoată în cale pe pictorul Gheorghe Munteanu. Anume Dlui a fost cel care mi-a primit lucrările pentru admiterea la Colegiul Republican de Artă Plastică din Chişinău. Parcă şi astăzi aud cuvintele Dlui Munteanu Măi, dar tu eşti talentat!.. Pe parcursul vieţii mele aceste spuse m-au susţinut adesea în momentele grele de ezitări şi decepţii...  (Lazarev Anatol)

Delta Dunarii - Lazarev Anatol