Delta Dunării este o regiune care constituie un frecvent subiect de descripție și de reportaj. Cărțile, revistele și ziarele conțin studii referitoare la feluritele aspecte și probleme ale vieții mereu în schimbare a deltei de la un anotimp la altul, insistând asupra bogăției de imagini și de impresii pe care ea le oferă. S-a crezut că Delta Dunării poate fi numită: " țara de dincolo de negură". În puține cuvinte se arată tot ce are delta mai caracteristic și mai interesant. Acest pământ este plin de surprize privind nașterea și evoluția lui, cu lumea plantelor și animalelor pe care le cuprinde , ca urmare a schimbărilor din natură.
Pretutindeni în deltă, privirea de la nivelul grindurilor cuprinde doar suprafețe de apă relativ reduse , porțiuni din lacurile mai mari sau mai mici. Orizontul este adesea ascuns cu totul de masivele de trestie și papură sau de șirurile de sălcii ce marchează grindurile. Imaginea deltei, așa cum o știm, cu forma sa asemănătoare literei grecesti Ʌ, o datorăm cartografiei, care ne-a pus la dispoziție harta, cu care suntem obișnuiți. De la numele acestei litere derivă denumirea "deltă", dată unităților geografice de acest fel. Imaginea hărții a devenit identică deci cu forma reală de pe teren.
În timpul inundațiilor de primăvară, apele acoperă grindurile pe mari întinderi și fac să dispară chiar malurile brațelor bătrânului fluviu, inclusiv cele ale brațului canalizat Sulina. Deasupra apelor rămân doar mici suprafețe din cel mai înalte grinduri, situație care oferă un bun prilej de supoziții ale imaginației despre felul cum s-a născut și se naște mereu pământurile deltei.
O pasăre , cu aripile desfăcute larg plutește la mică înălțime. În dimineața de primăvară, cu soare rece, umbra ei înaripată, densă ca și cum ar fi materializată, coboară prin aer și își imprimă pe undele gălbui ale Dunării chipul ca o cruce, alunecând cu repeziciune pe valuri. Dintr-o săritură ea trece peste desișul stufărișului și peste coroanele sălciilor, dispărind odată cu pasărea.
Un procedeu curent de prezentare în imagine a deltei este reducerea plastică a unui bâtlan plutind cu aripile întinse deasupra unei păduri de stuf. Alteori , bâtlanul stă lângă câteva trestii, cu aripile lipite de corpul îngust , își ține gâtul drept în sus și privește înainte semeț.
Delta Dunării trezește în minte tabloul celui mai nou pământ al țării, al unei naturi primitive, formată din plante și al unei sălbăticii ascunse , alcătuită din animale, toate prilejuite și ocrotite de un întins de ape, acoperit cu masive de stuf și întrerupt de grinduri îndepărtate , pe care cresc păduri de sălcii și de plopi. Este locul preferat al păsărilor de baltă și al celor răpitoare, care își împart cu pescarii mulțimea peștilor cu solzi de aur și argint.
Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului : tărâmurile nou ieșite din apă, canalurile șerpuitoare și lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cel mai felurite soiuri de ești. Mai ales păsările singuratice sau în stoluri împodobrsc peisajul. De multe ori, pe canalurile umbrite de trestii și papură ori în preajma luminișurilor de apă, delta pare neanimată. Este insă de ajuns o lovitură de lopată, pentru a stârni păsările ce cuibăresc în stufăriș. Aproape toate păsările călătoresc iarna către ținuturi calde, așa cum s-au deprins din vremuri străvechi și cum le dictează instinctul caracteristic speciei.
Nu ca noi Romani neam Lauda suntem oameni modesti mai ales Tulceni DAR avem locuri unice in lume SI cei mai interesant aici noi traim in liniste si fara scandaluri etnice Chear daca adesea traim cu putin nu plangem si cu rugaminti fata de dumnezeu asteptam mei bine ,si nu de putine ori dumnezeu ne ajuta,.
RăspundețiȘtergere