Delta Dunării – un colț de paradis ( Partea a II a )

  Delta Dunării – un colț de paradis ( Partea a II a )

         După ce în prima parte au fost prezentate cifrele impresionante cu care se mândrește Delta Dunării, relieful, hidrografia și clima , acuma vor fi prezentate vegetația , fauna și solurile .

Vegetația

        Marea varietate a asociațiilor vegetale ale Deltei se datorează, în primul rând, prezenței apei, atât la suprafață cât și în sol. În aceste condiții, cea mai importantă caracteristică este vegetația palustră alcătuită din stufăriș, asociații de papură , pipirig și rogoz . Vegetația palustră reprezintă un adăpost ideal pentru fauna de păsări și mamifere ale Deltei.

        Vegetația acvatică, dezvoltată în însuși stratul de apă al lacurilor și gârlelor, este mult mai variată. Plantele, cu sau fără rădăcini în solul submers, se disting prin flori frumoase, adevărate embleme ale deltei, precum nufărul alb și nufărul galben . În această categorie de vegetație sunt încadrate și limba apei, limba broaștei , săgeata apei , iarba broaștelor , ciulinii de baltă și numeroase alge. Specific vegetației acvatice din deltă este plaurul, un amestec de rădăcini și tulpini moarte ale plantelor acvatice în componența cărora se găsesc și rizomi de stuf. Acest amestec se prezintă sub forma unui strat plutitor, cu grosimi ce variază între 0,5 și 1,5 m și este un excelent refugiu pentru faună. În cazul în care plaurul se încarcă excesiv cu mâl, el cade la fund și contribuie în mare măsură la colmatarea gârlelor și lacurilor.
        Vegetația arborescentă este mai puțin dezvoltată în comparație cu primele două tipuri de vegetație. Se întâlnesc două tipuri de pădure, pădurea de grind fluvial și hasmacul.
        Pădurea de grind fluvial prezintă o dezvoltare mai mare în vestul Deltei, desfășurându-se de-a lungul brațelor și gârlelor din zonă. În componența acestui tip de pădure întâlnim salcia și plopul . Datorită desfășurării liniare lasă impresia că Delta este o zonă bine împădurită.
        Hasmacul este un tip de pădure în componența căruia găsim specii ca stejarul, stejarul brumăriu , gârnița, frasinul , teiul , ulmul , părul sălbatic , mărul sălbatic . O caracteristică aparte a acestui tip de pădure o reprezintă plantele agățătoare, vița de vie sălbatică și liane mediteraneene , care fac greu de traversat această pădure.

Fauna 

         Datorită abundenței apei, Delta Dunării deține o bogată ihtiofaună, cu 75 de specii, din care 10 – 15 de mare importanță economică (nisetru, păstruga, morunul etc).

        Cea mai mare parte a peștilor sunt stabili, adică își petrec întregul ciclu biotic în deltă. În acestă categorie sunt incluși, crapul , plătica, babușca, șalăul , roșioara, carasul, somnul, știuca, bibanul, avatul.
Peștii de mare importanță economică sunt, în general, migratori, ei pătrunzând în Deltă pentru a se reproduce: morunul, nisetrul, păstruga.
Avifauna cuprinde aproximativ 300 de specii, atât sedentare cât și migratoare.

         Speciile sedentare, cele care nu părăsesc niciodată Delta, sunt reprezentate de pescărușul râzător, vulturul cudalb, ciocănitori, pițigoi , vrăbii, ciori .
Speciile migratoare pot fi de două feluri, migratoare de vară și migratoare de iarnă.
          În categoria speciilor migratoare de vară, care vin dispre sud și cuibăresc în Deltă, sunt cuprinse: pelicanii, mari consumatori de pește (pelicanul comun și pelicanul creț), cormoranul mare – (care în iernile blânde rămâne în Deltă), stârcul roșu, egreta mică, țigănușul, rața cu cap brun, rața cu perucă , călifarul alb, călifarul roșu, gâsca sălbatică, lebăda,chira de mare, piciorongul, lișița, nagâțul, lăstunul de mal, găinușa de apă etc.
           Păsările migratoare de iarnă sunt cele care vin dinspre nord și se adăpostesc în Deltă în sezonul rece: fundacul polar, ferestrașii, pescărușii nordici .
           În Deltă mai este întâlnită o altă categorie de păsări, cea a păsărilor în pasaj, care trec doar prin Deltă în lungul drum al migrației spre Siberia, Arctica sau Extremul Orient. Printre aceste păsări se află cocorul mic.
       


Delta adăpostește și o serie de mamifere precum: mistrețul, lupul, pisica sălbatică, vidra, vulpea, nevăstuica, iepurele.

Solurile 

           Solurile caracteristice Deltei Dunării sunt solurile aluviale (pe grindurile fluviale), psamosolurile (pe grindurile fluvio-maritime) și gleiosolurile (în depresiunile dintre grinduri), iar pe grindul Letea se dezvoltă și cernoziomurile.

           În 1991, partea românească a Deltei Dunării a intrat în patrimoniul UNESCO, o suprafață în jur de 2,733 km² fiind strict protejată. În 1998 sub programul UNESCO Omul și Biosfera, 6264.03 km² din suprafața Deltei a fost stabilită ca Rezervație a Biosferei.

Rezervaţiile

           Pe teritoriul Deltei Dunării au fost create mai multe rezervaţii naturale fiecare cu specificul său propriu şi cu elemente protejate specifice. Printre cele mai importante rezervaţii amintim:
• Roşca-Buhaiova
• Lacul Nebunu
• Pădurea Letea
• Vătafu-Lunguleţ
• Istria-Sinoie
• Grindul Lupilor
• Pădurea Caraorman
• Insula Popina
• Lacul Răducu
• Arinişul Erenciuc
• Sărături Murighiol
• Sacalin Zătoane
• Lacul Belciug
• Periteaşca-Leahova
• Capul Doloşman
• Grindul Chituc
• Lacul Rotundu
• Lacul Potcoav

Delta Dunării – un colț de paradis ( Partea I )

Delta Dunării – un colț de paradis ( Partea I )    

   
          Pentru a întelege de ce este atât de spectaculoasă Delta Dunării ar trebui știută marea diversitate de plante,copaci, pești, păsări și insecte ce se regăsesc aici . Pot fi văzute peste 1830 specii de copaci și plante , peste 2440 specii de insecte, 320 specii de păsări, 91 specii de moluște, 44 specii de mamifere,
10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, foarte multe dintre cele enumerate fiind declarate specii unice și monumente ale naturii . Pe lângă toate astea, trăiesc și 133 specii de pești, ceea ce constituie o sursă importantă de hrană pentru păsări și mamifere acvatice precum și o importantă resursă științifică.

          Delta Dunării reprezintă cel mai important loc de popas pentru păsările migratoare ce călătoresc între regiunea tropicală și cea arctică, cinci dintre cele mai importante drumuri de pasaj trecând pe aici. În afara de speciile migratoare, aici cuibăresc și un mare număr de specii rare, ca oaspeti de vară, dupa cum altele, oaspeți de iarnă, clocesc în nordul Europei și vin să-și petreacă iarna în deltă.

         Mai mult de jumătate din suprafața totală a rezervației (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice și terestre incluse pe lista zonelor cu valoare de patrimoniu, zone funcționale cu regim diferențiat universal (Convenția Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum și celor destinate reconstrucției ecologice. Restul suprafețelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură și silvicultură (în jur de 80.000 Ha), suprafețe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localitatilor  (în jur de 29.000 Ha) precum și o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare.




        Din punct de vedere geografic, Delta Dunării este cea mai umedă zonă a Europei, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie, unde domină preponderent suprafețele cu înălțime mică în raport cu nivelul 0 al Mării Negre, cele mai mari înălțimi fiind pe grindurile marine din Letea ,de 13 m și din Caraorman, de 8 m. Față de nivelul 0 al Mării Negre, un procent sub 21% se află la o cotă negativă, restul de 79% situându-se peste nivelul mării. Altitudinea medie a Deltei Dunării este de 0.52 m.
         Adâncimile apelor din Delta Dunării sunt : 39 m pe brațul Chilia, 34 m pe brațul Tulcea, 26 m pe brațul Sfantu Gheorghe și 18 m pe brațul Sulina. Cea mai mare adâncime din Delta Dunării, excluzând brațele Dunării, se află în lacul Belciug, de 7 m, în restul lacurilor adâncimile nedepăsind 3 m (lacul Razim).

Relieful

        În ansamblu, Delta Dunării este o regiune plană cu o ușoară înclinare vest-est și o altitudine medie de 0.52 m. Raportul dintre uscat și apă variază permanent în funcție de oscilațiile debitului Dunării. La debite normale ale Dunării uscatul reprezintă aproximativ 20% din suprafață, în schimb, la apele cele mai mici, uscatul și apa ating  procente aproximativ egale (50%).
Relieful pozitiv din Deltă poartă numele generic de grinduri deși originea și aspectul acestora sunt destul de deosebite.

        Grindurile continentale, cele mai vechi grinduri, reprezintă resturi ale uscaturilor predeltaice, prinse în șesătura unor grinduri mai noi. Au o suprafață netedă și sunt acoperite cu o cuvertură de loess. Au o suprafață mai redusă în comparație cu celelalte categorii de grinduri (Chilia 61 km2) iar altitudinea absolută este atinsă tot pe grindul Chilia (6,5 m)
        Grindurile fluviale au caracter longitudinal și se desfășoară sub forma unor fâșii de-a lungul brațelor principale, a fostelor brațe sau a gârlelor mari, active, dar și a celor părăsite. Sunt rezultatul unei aluvionări mai intense față de restul Deltei. Altitudinea lor variază între 0,5 și 5 m iar lărgimea între 35 și 500 m. 
        Grindurile fluvio-maritime sunt caracteristice pentru partea răsăriteană a Deltei, fiind formate prin adăugarea succesivă a noi cordoane litorale, de nisip. Aceste grinduri au cea mai mare înălțime din Deltă (grindul Letea 12,4 m, grindul Caraorman 8 m) dar și cea mai mare suprafață (grindul Letea 105 km2, grindul Caraorman are o lățime de 6 km).
        Relieful negativ al Deltei este mult mai extins în comparație cu cel pozitiv. Se prezintă sub forma unor depresiuni largi situate între grinduri. Reprezintă arii cu un proces de colmatare mai puțin activ fiind acoperite permanent sau temporar cu apă. Spre deosebire de brațele active ale Dunării, unde adâncimile ating și – 39 m (pe brațul Chilia), în aceste depresiuni adâncimea nu coboară mai jos de  -3 m.

Hidrografia

             În dreptul localității Pătlăgeanca, Dunărea are un debit mediu de aproximativ 6.480 m3/s, acesta oscilând între 1.350 m3/s (cum s-a întâmplat în 1921) la apele mai mici și 15.500 m3/s la ape mari excepționale (în anul 1970). Dunărea transportă și o cantitate impresionantă de aluviuni care constituie "materia primă" pentru formarea deltei. Cantitatea de aluviuni transportată de Dunăre s-a micșorat de-a lungul timpului datorită măsurilor antierozionale luate de statele din bazinul Dunării. Astfel, în perioada postbelică Dunărea transporta  o cantitate de 79,5 milioane tone de aluviuni anual, iar la începutul anilor '90 cantitatea de aluviuni s-a redus la circa 48 milioane tone anual. Dintre aceste 7 milioane tone sunt depuse anual în Deltă iar restul este deversat în Marea Neagră.
            La Ceatalul Chiliei, Dunărea se desparte în două brațe, Chilia și Tulcea, iar la est de Tulcea, brațul Tulcea se desparte la rândul său în alte două brațe, brațul Sulina și brațul Sf. Gheorghe.
Brațul Chilia este cel mai nordic braț al Dunării. Are un curs meandrat, formând la vărsare a deltă secundară. Transportă aproximativ 60% din volumul de apă al Dunării.
Brațul Sulina este brațul central al Dunării. Are un curs rectiliniu și transportă volumul cel mai mic de apă (aproximativ 18% din debitul Dunării). La vărsarea în Marea Neagră formează un grind (insulă în curs de formare) cunoscută sub numele de Bara de la Sulina. Cu toate că transportă cel mai mic volum de apă este cel mai navigat fiind amenajat pentru pătrunderea navelor de mare tonaj.
Brațul Sf. Gheorghe este brațul sudic al Dunării. Are un curs meandrat iar la vărsare formează insulele Sacalin (considerate deltă secundară în curs de formare). Transportă aproximativ 22% din debitul Dunării.
           În cuprinsul Deltei se găsesc numeroase lacuri care se grupează, de obicei, în complexe precum: complexul lagunar Razim (format din lagunele Razim, Golovița, Zmeica și Sinoie), complexul lacustru Roșu-Puiu-Lumina (la est de grindul Caraorman), Merhei-Matița-Babina-Roșca (între grindurile Letea și Chilia). Brațele și lacurile Deltei sunt legate între ele printr-un complex sistem de gârle și canale artificiale, a căror lungime este estimată la 1.700 km.

Clima

          Ținând cont de poziția geografică și de altitudine, clima Deltei Dunării ar trebui să fie de nuanță continental excesivă, însă numeroasele suprafețe acvatice (brațele Dunării, lacuri, mlaștini, Marea Neagră) acționează ca niște factori moderatori. Într-adevăr, în spațiul deltaic se înregistrează cantitatea cea mai mică de precipitații din țară (440 mm/an în vestul Deltei și 359 mm/an la Sulina iar în anii mai secetoși se pot înregistra și 250 mm/an) deși evaporația de la suprafața apei este ridicată 950 – 1000 mm. Temperatura medie anuală variază între 11 și 14,5°C.

Partea a II a din Delta Dunării – un colț de paradis va continua cu aspectele legate de vegetația, fauna si soluri .

Cum a apărut și s-a format Delta Dunării

Cum a apărut și s-a format Delta Dunării

            Înainte de a prezenta fiecare locușor din deltă ar fi foarte bine să știm cum și când s-a format acest loc minunat. Cum s-a format Delta Dunării?

            Vărsarea Dunării în Marea Neagră a dat naștere în timp Deltei Dunării. Aluviunile aduse de Dunăre au înaintat de-a lungul timpului în mare, creând din ce în ce mai mult teren.
            Delta Dunării s-a format în două perioade: predeltaică și deltaică.

            Perioada predeltaică corespunde perioadei glaciare, caracterizându-se prin depozitele de loess găsite în grindurile de la nivelul insulei Letea și Caraorman, cât și la nivelul brațelor fluviului. Delta Dunării s-a format într-un vechi golf al Mării Negre, Golful Tulcea. Acesta a fost umplut cu aluviuni începând cu perioada Cuaternară. Umplerea s-a realizat în mai multe etape, fiind favorizată de fluxul și refluxul mic din Marea Neagră. Prima etapă a constat din formarea unui cordon litoral care a barat parțial Golful Tulcea. În etapa a doua golful este închis în întregime transformându-se în lagună. În etapa a treia , laguna este umplută cu aluviuni și în zona mlaștinoasă nou formată se conturează brațul Sfântu Gheorghe – cel mai vechi braţ al Dunării. Tot în această etapă se închide golful Babadag, formându-se complexul lagunar Razim Sinoe. În etapa a patra cordonul litoral iniţial este străpuns pe aliniamentul actualei localităţi Crişan de un nou braţ al Dunării – Sulina, care avansează rapid spre mare datorită cantităţii mari de aluviuni. În etapa a cincea cordonul litoral este străpuns din nou de această dată de braţul Chilia, în dreptul viitoarei localităţi Periprava. În prezent acest braţ transportă cea mai mare cantitate de apă şi aluviuni, contribuind la formarea unor noi teritorii ale Deltei Dunării.

Perioada deltaică, de formare a deltei, presupune mai multe faze:

Faza de golf , la începutul erei postglaciare, cu aproximativ 10.000 ani în urmă; pe atunci existau golful Tulcea, Golful Chilia și Golful Halmyris (cetatea Halmyris, mult mai târziu formată ca suprafață de teren uscată, construită în timpul epocii romane se găsește azi la Murighiol).

Faza lagunară sau fluvio-lacustră , cu 9.000 de ani în urmă, când s-a format un cordon maritim în fața insulei Letea și Caraorman (urme ale Pleistocenului superior), între fâșiile de pământ care înaintau în mare (promontorii), Jubrieni și Murighiol. Acest cordon maritim a fost transportat de către curenții Mării Negre, în sens invers acelor de ceasornic. El s-a format de la erodarea țărmului maritim din nord și din zona de vărsare a râurilor Nistru, Nipru și Bug.

În Halocenul timpuriu, aluviunile au înaintat până în direcția orașului Tulcea și Ismail de azi, formând Laguna Tulcei, care a început să se umple cu depozite de sedimente.

Faza Sfântul Gheorghe I , în perioada 9.000 -7.200 I.H., când ținutul mlăștinos traversat de Brațul Sf. Gheorghe a înaintat și înconjurat capătul cordonului marin din zona Murighiol – Dunăvăț. Ca urmare, s-a format delta secundară Sfântul Gheorghe I. Tot în această etapă, Golful Chilia s-a transformat în Lacul Chilia, „uscatul” înconjurând partea de est a orașul Ismail.

Faza Sulina , acum 7.200 – 2000 ani în urmă . Brațul Sf. Gheorghe se desparte în brațul Sulina, în direcția comunei Nufăru (Tulcea) de azi, acesta rupând cordonul maritim format inițial, cu zece mii de ani în urmă. Sulina va prelua din sedimentele fluviului și va forma a doua deltă secundară. Brațul Sf. Gheorghe coboară spre Babadag, formând Laguna Razim. Un alt cordon de aluviuni se formează de la Laguna Razim până la Istria (în nord-estul Constanței).

Faza Sfântul Gheorghe II și Chilia , de acum 2000 ani în urmă și până azi. Ridicarea nivelului mării, blocarea cu aluviuni a brațului Sulina, va determina formarea brațului Chilia și reactivarea brațului Sfântul Gheorghe, acesta formând o nouă deltă secundară. Delta secundară a Sulinei va dispărea, însă se va forma delta secundară a brațului Chiliei. Se formează Lacul Sinoe și Lacul Razim.

            Pentru că Dunărea depune mereu materialul transportat la vărsare, Delta Dunării este o câmpie în formare, înaintând cu 40 de metri pătrați în mare în fiecare an.

Ca relief, Delta Dunării este formată din grinduri și ostroave, gârle, mlaștini, bălți, brațe de apă, canale, nenumărate lacuri mici și mari. Ea se află pe primul loc în Europa ca rezervație cu teritorii mlăștinoase, teren umed.

            Prin urmare, Delta Dunării s-a format de-a lungul a mii de ani prin înaintarea ei încet în mare, datorită sedimentelor aduse de Dunăre, dar condițiile cele mai importante au fost oferite de loessul existent din perioada glaciară și de aluviunile aduse de curenții Mării Negre de la râurile Nistru, Nipru și Bug, care au format un cordon, baricadă maritimă.

Sa facem cunostinta

Sunt un tulcean ce isi iubeste zona in care s-a nascut si copilarit , tocmai de aceea as dori sa prezint cat mai multe aspecte, povestioare si despre lucrurile frumoase din Delta Dunarii si imprejurimile sale.

Avand in vedere ca internetul este cea mai de actualitate metoda de informare si-n acelasi timp de comunicare, blogul ar fi cea mai indicata modalitate de transpunere. Dar ce este blogul ?

Blogurile ofera informatii, comentarii, opinii despre un subiect predilect, iar continutul poate fi în format text, audio, video. Dar de unde au aparut blogurile ?

Termenul weblog a fost inventat de Jorn Barger pe 17 decembrie 1997, iar forma prescurtata a aparut atunci cand Peter Merholz, in aprilie 1999, a spart cuvantul intr-o propozitie (“we blog”) în sidebar-ul blogului sau, Peterme.com. In timp, numarul blogurilor a crescut, la fiecare 5 luni ajungând sa se dubleze. In noiembrie 2006, Tehnocrati – un motor de cautare pentru bloguri – a ajuns sa înregistreze aproximativ 60 de milioane de bloguri.

dindeltadunarii.blogspot.ro  va publica articole despre tot ce inseamna Delta Dunarii , oamenii , comunitatile , fauna si flora , obiectivele turistice ce nu trebuiesc ratate , traditiile si obiceiurile locale , informatii pentru pasionatii de pescuit , vanatoare sau birdwatching , informatii utile despre transport si unitati de cazare si multe altele. Deasemenea cititorii sunt invitati sa adauge informatii suplimentare sau sa propuna anumite subiecte a fi discutate, ori daca au comentarii sau intrebari o pot face foarte usor, iar raspunsurile vor aparea in cel mai scurt timp posibil.