Strania tragedie de la gurile Dunării. Nobili ruşi, pe un iaht plin cu aur, găsiţi morţi după eşuarea în condiţii misterioase.(PARTEA a II a)

             Cel mai în vârstă dintre Falz Fein încă avea pistolul în mână când corpul său a fost descoperit iar dacă cei din grup s-au sinucis sau au fost ucişi este o întrebare care rămâne fără răspuns. Autorităţile române ajutate de prieteni ruşi ai celor două familii investighează cazul. Cum şi-au găsit familiile moartea probabil că nu se va şti niciodată. Totuşi, bani şi lucruri de valoare lipseau atunci când averea pe care refugiaţii o încărcaseră la bord a fost verificata iar României i s-a cerut să încerce să le recupereze“. De soarta familiei de colonişti germani s-au interesat însuşi Regele Ferdinand şi Regina Maria. De unde această preocupare? „Atunci când Familia Regală a fost exilată şi capitala mutată la Iaşi, Regelui şi Reginei le-a fost oferită ospitalitatea minunatei case a familiei Falz Fein, dincolo de graniţa cu Basarabia. Familia Falz Fein aparţinea unei vechi familii de colonişti germani menoniţi care s-au stabilit în provincia Kherson la invitaţia Guvernului Rus.”, notează Florin Chiriac.

Refugiaţii s-au sinucis 
             În arhiva Consiliului Local Sfântu Gheorghe, în actele de stare civilă, apare faptul că cei opt pasageri ai navei s-au sinucis, dar nu există detalii clare ale unui asemenea act. Florin Chiriac a găsit actul de deces eliberat pentru Boris Falz Fein. Iată ce conţine el: „Boris Flanz Fain Act de Moarte 16 Din anul una mie nouă sute douazece luna februarie ziua zece ora opt dimineaţa. În ziua de nouă ale prezentei luni la ora douasprezece amiaza a încetat din veaţă refugiatu Boris Flanz Fain din oraşul Odesa sau Scadoschi Rusia în etate de ani treizeci de profesiune propetar. Moartea prin sinucidere în urmatoarele împrejurări. Venind din largu Marii Negre cu iactu Ostara au fost naufragiat la Mila una de la comuna Sfântu Gheorghe Judetul Tulcia şi care mormantaria sa facut în cimitiru comunei Sfântu Gheorghe. Aceasta declaraţie ne a fost făcuta de locuitori Iacob Sidorencu de ani treizeci şi cinci de profesiunie pescar domiciliat în comuna Sfântu Gheorghe Judetul Tulcia şi de martoru Gheorghe Balac de ani patru zeci şi cinci de profesiunie pescar domiciliat în comuna Sfântu Gheorghe Judetul Tulcia ear după ce li sa citit acest act l au semnat cel dintâi martor propiu ear cel de al doilea prin punere de deget declarând că nu ştie carte în preună cu noi Costea T. Ignat Primar şi ofiţer al stări civile al comunei Sfântu Gheorghe Judeţul Tulcia“. În cimitirul din localitate există în prezent o placă ridicată în memoria victimelor de pe Ostara, în locul unde se crede că îşi dorm somnul de veci.
            Monumentul a fost pus de către Sergiu Skadovschi , fratele Mariei Falz-Fein, una dintre victime. Pe placa memorială stă scris: „Aici sunt înmormântate jertfele eşuării yachtului „Ostara”. Şi sunt înşiruite mai multe nume: Boris Falz Fein - 1887, Maria Falz Fein -1898, Iurii Skadowskii -1896, Galina Skadowskaia -1891, Fiica -1908, Olga Skadowskaia -1902 şi Elisabeta Skadowskaia -1904. Din vas nu a mai rămas nimic. Fiind construit din lemn, el a putrezit în apă. Singurul martor mut al tragediei este chila din plumb care este adânc îngropată în nisip.

Sursa informațiilor : Florin Chiriac

Placă în amintirea morților de pe yachtul Ostara

Farul vechi din Sulina

Farul vechi din Sulina

Strania tragedie de la gurile Dunării. Nobili ruşi, pe un iaht plin cu aur, găsiţi morţi după eşuarea în condiţii misterioase.(PARTEA I)

Yachtul Ostara

             În 1920, yachtul Ostara a eşuat la Sfântu Gheorghe, după ce a fost prins de o furtună puternică. La bord se aflau membrii familiei de nobili ruşi de origine germană Skadovsky - Falz Fein şi echipajul. Niciunul nu a mai ajuns viu pe uscat. O parte dintre ei au fost găsiţi împuşcaţi. După două luni, alte două cadavre au fost găsite pe peninsula Sacalin.
Membrii familiei Skadovsky- Falz Fein au fugit spre libertate, dar yachtul Ostara, numit după numele unei zeiţe germanice, cu care au plecat la drum, spre Istanbul, a eşuat la Sfântu Gheroghe, cam la 100 metri de mal. Vasul a ajuns cu pânzele yachtului, ce erau îngheţate, şi în dimineaţa zilei de 20 februarie 1920 vasul s-a înţepenit în pragurile de nisip care formează lungi dune pe sub apă. Moartea nobililor care au fugit în urmă cu aproape 100 de ani de regimul bolşevic şi care au murit aproape de malul românesc al deltei, la Sfântu Gheorghe, rămâne un mister. Un al vas, plecat din Odessa, cu alţi nobili din familia Skadowsky, a ajuns în acea perioadă la Sulina. Informaţia a fost furnizată de realizatorul TV Florin Chiriac, care a săpat mult în arhive pentru a dezlega misterul. Adevărul este greu de aflat întrucât arhivele Primăriei Sfântu Gheorghe au fost distruse, şi nu se mai găsesc decât câteva acte, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii. Un mister rămâne şi  numărul victimelor, care variază de la 7 la 11 membri.

Variantele morţii nobililor de pe Ostara 
              O primă variantă spune că ,  grănicerii români au deschis focul spre nava naufragiată. Se pare că între Iura Skadovsky şi militari a existat un dialog, nobilii ruşi cerând românilor să vină să îi salveze, promiţându-le că le vor construi o biserică din aur în zonă, însă soldaţii au fost la acea vreme mai interesaţi de comoara pe care bănuiau că se află pe vas şi i-a ucis şi au furat rublele de aur şi bijuteriile scumpe, scrie Florin Chiriac într-un articol despre tragedia yachtului Ostara pe care l-a publicat în „Anuarul Muzeului Marinei Române“ în anul 2007. O altă variantă ne-a oferit-o Vanea Ivanov, de 84 de ani, din Sfântu Gheorghe. El a trăit cu povestea navei Ostara de mic copil. A auzit povestea de la bătrânii satului şi apoi a dus-o mai departe. „Ei s-au apropiat de malul nostru, dar au crezut că furtuna i-a dus din nou în Rusia şi s-au împuşcat între ei, de teamă să nu cadă pe mâna bolşevicilor“, spune bătrânul. Nea Vanea nu crede că vreun mort de pe vas a fost îngropat creştineşte, ci că toţi s-au scufundat cu tot cu vas. Despre comoara de pe yacht? „Cineva spunea că erau foarte mulţi bani, că era o comoară, dar cine ştie“, se întreabă bătrânul.
              O altă variantă este aceea că Skadovsky a intrat în panică fiind convins că au eşuat într-o zonă controlată de Armata Roşie. Cum la bordul ambarcaţiunii se aflau şi mai multe femei şi, de teamă că vor fi violate, nobilul şi-a ucis întreaga familie şi apoi s-a sinucis.

Războiul civil dintre albi şi roşii 
                Yachtul Ostara nu avea ca punct final România, familia Skadovsky- Falz Fein intenţionând să ajungă la Istanbul şi de acolo în Germania şi Elveţia. Dar de ce fugeau din Odessa? Profesorul universitar Cristian Troncotă ne explică climatul istoric care a pus pe fugă nobilii din această parte a Europei. În anul 1917, Lenin a semnat un decret al păcii cu Germania şi Austro Ungaria, prin care Rusia a ieşit din război. Totodată, Lenin a emis şi un decret de autonomie, prin care Ucraina, Georgia, Turkmenistan şi Abhazia puteau să îşi declare independenţa. În realitate, se urmărea scăderea puterii ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Între 1918 – 1919, a avuz loc războiul civil dintre albi (aristocraţi) şi roşii (bolşevici), iar Armata Roşie a ocupat republicile autonome, proclamând alipirea lor la URSS. Pe acest fond nobilii din aceste ţinuturi îşi luat averea şi fugeau din republicile unde Armata Roşie încerca să impună legea.

Familia Skadovsky

             
                Yachtul Ostara nu a fost un caz singular. Dr. Corina Apostoleanu, bibliograf la Biblioteca Judeţeană Constanţa, care a scris despre cazul eşuării navei în volumul „Amintiri despre o flotă pierdută“, pe care l-a semnat împreună cu Constantin Cumpănă, spune că lecturând presa din Bucureşti de la acea dată, a descoperit mai mult articole despre nave pline cu nobili ruşi care încercau să-şi câştige libertatea fugind cu familiile în diverse ţări din Europa. Mulţi au reuşit, însă Ostara rămâne una din cele mai misterioase tragedii din Delta Dunării. Ştirea că la gurile Dunării o întreagă familie şi-a găsit sfârşitul a ajuns şi peste hotare, la câteva luni de la producerea tragediei. Într-un articol apărut în ziarul New York Times în data de 17 aprilie 1920 se descria pe larg tragedia de pe Ostara. După titlul „Nobili găsiţi morţi pe un yacht rusesc. Crima misterioasă a membrilor unor renumite familii basarabene. Au încercat să intre în România, dar au fost opriţi de către soldaţi - averea de 14.000.000 de ruble rămasă neatinsă“, jurnaliştii relatau: „Bucureşti, 9 aprilie - descoperirea pe yachtul „Ostara”, eşuat la Sulina, la una din gurile de vărsare ale Dunării, a corpurilor a unsprezece nobili ruşi, bărbaţi şi femei, fiecare împuşcat în cap, şi niciun suflet viu la bord, a însemnat pentru autorităţile române una dintre cele mai misterioase tragedii ale bolsevismului în Marea Neagră. Cadavrele au fost identificate ca fiind membri ai importantei familii ruse Falz Fein şi Skadowski. Descoperirea a fost făcută de către soldaţi care, atunci când au urcat la bordul yachtului, au găsit cabina pe jumătate inundată şi unsprezece cadavre plutind. La bordul yachtului erau 14 milioane de ruble în aur şi bancnote şi bijuterii.

Sursa informațiilor : Florin Chiriac

Vedere din Sulina - sec.XIX

Vedere din Sulina - sec.XIX

Louis de Funès - la pescuit

     O scenă memorabilă din filmul  Ni vu ni connu din 1957 cu Louis de Funès la concursul de pescuit în care acesta prinde pește după pește atrăgând invidia celorlalți concurenți .

Migrația

Migrația

Iubește Natura

Influența omului în evoluția Deltei Dunării

          Omul a reprezentat și este în continuare un factor determinant în schimbările naturii . De aceste schimbări nici Delta Dunării n-a scăpat, dezvoltarea economică a României aducând modificări importante ecosistemelor de aici .  Începând cu secolul XIX delta suferă transformări majore , însă de departe cel mai aprig regim politic este regimul communist . În anii comunismului delta a suferit interventii grave ce necesită mulți ani de acum încolo pentru regenerarea stricaciunilor.

          Delta Dunării, ca zonă terminală a fluviului Dunărea, primeşte şi tranzitează anual, prin arterele hidrografice şi complexele lacustre, un volum important de apă, care îi conferă statutul de zonă umedă. Una din condiţiile vitale ale zonei umede, cu varietatea de ecosisteme şi biodiversitate reprezentativă, este sistemul circulaţiei apei . Dunărea transportă anual la vârful Deltei (Ceatalul Chiliei), circa 202 km³ de apă, respectiv, 6.515 m³/s, circa 48 milioane t/an de aluviuni, 74 milioane t/an de săruri şi 2.576 x 1012 Kcal (corespunzător unei temperaturi medii anuale de 12,6°C) (valori pentru perioada 1921-2000). Din valorile estimate de materie şi energie, 95% sunt tranzitate pe cele trei braţe (Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe) şi numai 5% sunt preluate prin gârle şi canale, stocate, parţial, în complexele lacustre şi ariile mlăştinoase din interiorul deltei. Dunărea şi braţele sale reprezintă arterele majore prin care fluviul asigură spaţiului deltaic debitul lichid şi solid.

          Braţul Chilia (120 km de la Ceatalul Chiliei) este cel mai important braţ al Dunării sub aspectul scurgerii. Până în anul 1890 s-a caracterizat printr-o tendinţă de creştere a debitului. După anul 1910 când transporta 72% din debitul fluviului la Ceatalul Chiliei, braţul Chilia înregistrează o tendinţă de scădere a debitului (63,8% în 1950, 63% în 1960, 60,8% în 1970, 59,1% în 1980 şi 58% în 1990. În aceeaşi perioadă ponderea braţului Tulcea (având 17 km între Ceatalul Chiliei şi Ceatalul Sf. Gheorghe), a crescut de la 28% la 42,4% în 1990, nu atât datorită braţului Sf. Gheorghe care a suferit o acţiune de scurtare a traseului iniţial de 109 km lungime la 70 km în prezent (cel mai mare coeficient de meandrare: 1,7) cât mai ales creşterii rolului braţului Sulina (lung de 63,7 km la care se adaugă circa 8 km de prelungire în mare prin diguri laterale) de la 7-8% la sfârşitul secolului trecut la circa 20% în prezent, ca urmare a rectificării şi dragării lui continuu pentru menţinerea posibilităţilor de navigaţie.
          Din debitul de apă al Dunării la Ceatalul Chiliei o mică parte pătrunde prin reţeaua de gârle şi canale în complexele lacustre, sau prin revărsare peste maluri în perioada apelor mari de primăvară. Se apreciază că în perioada 1980-1989 braţele Dunării cedau în interiorul deltei un debit estimat de circa 620 mc/s, ca urmare a realizării unor canale mari (Canalul Mila 35, Crişan-Caraorman). Din acest debit, circa 350 mc/s au fost vehiculate prin reţeaua de gârle şi canale şi 270 mc/s au fost revărsate peste maluri. Cea mai mare parte, de circa 350 mc/s se acumulează în spaţiul dintre braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, urmată cu 170 mc/s în spaţiul dintre Sulina şi Sf. Gheorghe, şi 100 mc/s în spaţiul dintre braţul Sf. Gheorghe, lacul Razim şi ţărmul marin .             Având în vedere perioada de stagnare a volumelor de apă pătrunse în interiorul deltei, care variază în funcţie de regimul hidrologic anual (2 luni în 1921 – an cu ape mici şi 10-11 luni în anii cu ape mari – 1940, 1942, 1970) o parte din acestea se pierd prin procesele de evaporaţie şi evapotranspiraţie, încât la ieşire către Marea Neagră, pierderile sunt de circa 10% (Tabelul 1).

Tabel 1 .Debitele lichide ale Dunării la intrarea şi ieşirea din deltă şi pe

braţele principale (mc/s) (după C. Bondar, 2004)

Sursa informațiilor : ARBDD

Geamia de la Sulina

Geamia de la Sulina

Găinușa de baltă

            Găinușa de baltă  este o pasăre des întâlnită în Delta Dunării dar și-n lunca Dunării , de obicei în intervalul martie – octombrie . Este foarte răspândită în toată Europa , aceasta făcându-și cuiburile în stufăriș sau în copaci când zăvoaiele sunt inundate de apă. Uneori folosește cuiburile parasite ale altor păsări: gaițe, mierle etc. Însă nu doar în sălbăticie pot fi găsite ci și-n parcurile orașelor .


            Penajul găinușii este negru cu nuanțe ușor brune pe aripi și spate. Are o coadă scurtă pe care o ține ridicata mai tot timpul și câteva pene albe în lateral. Ciocul este de culoare roșie  -portocalie cu o pată albă - gălbuie la vârf. Se poate deasemenea observa și o dungă albă de-a lungul trupului care da contur aripilor . Picioarele sunt relativ lungi, acoperite parcă cu solzi, de culoare verde și cu puțin roșu spre pulpe. Corpul are o lungime de cca. 30 cm. Puii sunt acoperiți cu puf negru , au ciocul si creștetul capului de culoare roșie. Mai târziu puful capătă nuanțe maronii iar primul penaj complet este de culoare maro - deschis.

           Găinușa de baltă înoată foarte mult, balansând coada sau fugind prin tufișurile de pe mal. Cu zborul stau cam prost, acesta fiind destul de greoi. În caz de pericol, ele se anunță între ele printr-un sunet caracteristic.

____________________________________________________________________________

Căutătoare neobosită prin iarbă, stuf, pe mal sau în apa puțin adâncă, găinușa de baltă este o prezență familiară în preajma apelor liniștite și cu vegetație abundentă.
Deși poate înota și chiar scufunda, degetele nu sunt unite cu membrană dar sunt foarte lungi, adaptare necesară mersului pe frunzele de nufăr sau pe alte specii de vegetație plutitoare.
Se hrănește cu insecte, peștișori, moluște, larve, semințe și diverse plante de mal sau acvatice.
Cuibărește în vegetație (la mică înălțime) și poate folosi cuiburile părăsite ale altor păsări.
Migrează spre Mediterană, Europa de vest și sud-vestul Asiei.

_____________________________________________________________________________

           Conviețuiesc de obicei în perechi, singuratice, stăpânind fiecare câte un colț de baltă. Când apare un invadator dornic de frumusețile găinușei iese o adevarată luptă, după cum se poate vedea în poza de mai jos. Stăpânul iazului îl gonește imediat, ajutat de multe ori și de găinușă. Cuibul îl fac în desișul stufului și clocesc amândoi partenerii . Găinușa de baltă depune până la 12 ouă iar perioada de incubație este de 20 de zile.



          Atât femela, cât și masculul au o comportare tipică în perioada împerecherii , astfel că pasărea își îndoaie picioarele, coboară pieptul până aproape de sol, desface penele cozii, lăsând să se vadă mai bine penajul alb de la coada. Puii își urmează mama pe apă și sunt în grija ei câteva săptămâni. De obicei clocește și de două ori pe an.




           Găinușa de baltă se hrănește de obicei cu pești mici, moluște, crustacee, insecte acvatice și semințe de plante acvatice. Pentru procurarea hranei se întâmplă adesea să se scufunde în apă .

Roșioara încăpățânată

Pescuit recreativ cu roșioare în gura lacului Fortuna. Momeala preferată sunt boabele de porumb Bonduelle.

Tarife de acces turiști,autovehicule și ambarcațiuni în Delta Dunării

Tarifele conform Ordinului nr. 610/2009  pentru permisul de acces în rezervaţie pentru turişti este de:

Permisul de acces în rezervaţie pentru turişti este de:

• 5 lei/persoană/zi;

• 15 lei/persoană/săptămână,

• 30 lei/persoană/an,

• gratuit pentru pensionary

Permisul de acces pentru autovehicule este de:

• 10 lei/autovehicul/zi;

• 100 lei autovehicul/an;

Permisul de acces pentru ambarcaţiuni este de :

• 100 lei/ambarcaţiune/an,

• 20 lei/ambarcaţiune/sejur.

Contravaloarea permiselor de acces mai poate fi achitată atât prin mandat poştal, cât şi prin virament bancar, în contul instituţiei noastre nr. RO96TREZ64120E365000XXXX - "Disponibil din venituri proprii", deschis la Trezoreria Municipiului Tulcea, beneficiar: Administraţiei Rezervaţiei Biosferei

"Delta Dunării“ (A.R.B.D.D.) Tulcea, Cod fiscal: 3722040, specificând la explicaţii:

• tarif acces pentru persoane.

• tarif acces pentru autovehicule,

• tarif acces pentru ambarcaţiuni.

             Ridicarea permiselor urmând a se face ulterior de la sediul ARBDD. Pe durata vizitei în perimetrul RBDD turistul trebuie să prezinte permisul de acces și dovada plăţii către organele de control. Accesul cu nave şi ambarcaţiuni în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se face respectând Hotărârea Guvernului Nr. 538 din 08 iulie 2015 pentru aprobarea Regulilor privind accesul şi circulaţia navelor şi ambarcaţiunilor pe canalele şi lacurile interioare din perimetrul RBDD, emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în baza permisului de acces pentru nave şi ambarcaţiuni.

            Obţinerea permisului este condiţionată de plata unui tarif: 100,00 lei/ambarcaţiune/an, respectiv

20,00 lei/ambarcaţiune/sejur care se poate face numerar la casieria Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării de Luni - Joi: 08.00 - 16.30; Vineri: 08.00 – 14.00, cu numerar/card bancar la automatele de permise instalate la sediul ARBDD şi la recepţia Hotelului Delta***, str. Isaccei nr.2, Tulcea (program non-stop) sau prin aplicaţia de plăţi online de pe pagina de internet a instituţiei.

           Accesul cu autovehicule în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se face în baza unui permis de acces pentru autovehicule, ce este condiţionat de plata unui tarif în valoare de 100,00 lei/autovehicul/an, respectiv 10,00 lei/autovehicul/zi.

           Permisul se obţine de la sediul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, de Luni - Joi: 08.00 - 16.30; Vineri: 08.00 – 14.00, de la automatele de permise instalate la sediul ARBDD şi la recepţia Hotelului Delta***, str. Isaccei nr. 2, Tulcea (program non-stop) sau prin aplicaţia de plăţi online de pe pagina de internet a instituţiei.

Pescari ruși-lipoveni din Sulina - anul 1940

Pescari ruși-lipoveni din Sulina - anul 1940

Zone de pescuit în Delta Dunării

sursa : ARBDD

Tarifele pentru abonamentele de pescuit

               Tarifele conform Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008  privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură, taxa pentru permisul de pescuit recreativ/sportive în rezervaţie este de:

• 30 lei / persoană /an

• 10 lei / elevi şi studenţi / an

• 10 lei / persoane cu handicap uşor şi mediu / an

• gratuit / persoane cu handicap grav/ an

• gratuit / pensionari şi veterani de război / an.

             Conform Ordinului privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate, permisul de pescuit recreativ/sportiv este:

• un document cu regim special, înseriat,

• nominal şi netransmisibil,

• se eliberează anual.

             Practicarea pescuitului recreativ/sportiv se face pe baza permiselor de pescuit recreativ/sportiv emise şi eliberate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în conformitate cu prevederile Ordinului privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportive şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate, emis în comun de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (159/24 iunie 2011) şi Ministerul Mediului şi Pădurilor (1266/18 aprilie 2011).

              În conformitate cu Ordinul emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr.15 din 20 ianuarie 2011 art. 9(2), în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, practicarea pescuitului recreativ/sportiv se face pe baza permiselor de pescuit recreativ/sportive emise şi eliberate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

             Contravaloarea permiselor de pescuit recreativ/sportiv poate fi achitată astfel:

• numerar la casieria Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării;

• prin mandat poştal şi/sau prin virament bancar, în contul instituţiei noastre nr. RO85TREZ6415032XXX000263, deschis la Trezoreria Municipiului Tulcea, beneficiar: A.R.B.D.D. Tulcea, Cod fiscal: 3722040, specificând la explicaţii: permis de pescuit sportiv/recreativ şi ridicarea acestora de la sediul instituţiei;

• numerar sau cu card bancar la automatele de permise instalate la sediul ARBDD şi la recepţia Hotelului Delta***, str. Isaccei nr. 2, Tulcea (program non-stop);

• online, prin aplicaţia de plăţi online de pe pagina de internet a instituţiei.

                 Obligaţiile deţinătorilor de permise de pescuit recreativ/sportiv:

•să respecte legislaţia privind desfăşurarea pescuitului recreativ/sportiv;

•să respecte legislaţia de mediu şi prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate/setului de măsuri minime de conservare până la aprobarea planurilor de management şi a regulamentelor ariilor natural protejate;

•să se legitimeze şi să prezinte documentele solicitate de organele de control abilitate;

•pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", să deţină permis de acces eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării";

•să păstreze curăţenia în zona de pescuit, iar depozitarea şi deversarea de deşeuri de orice tip pe sol, în apă, pe maluri, plajă sunt strict interzise.

                În scopul asigurării protecţiei şi conservării resurselor acvatice vii şi al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial şi cea de pescuit sportiv, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 23 din 5 martie 2008 privind pescuitul şi acvacultura stabileşte condiţiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, astfel:

a) pe cursul şi braţele Dunării şi în Delta Dunării, cu maximum 4 undiţe sau 4 lansete cu câte două cârlige fiecare;

b) pe Dunăre şi în Delta Dunării un pescar sportiv poate reţine din capture maximum 5 kg de peşte/zi sau numai un singur peşte, dacă greutatea lui depăşeşte 5 kg.