D’ale Tulcei – partea a 13 a

Mitropolitul Nichifor de Carpat

         
           Foarte puţine cunoaştem noi, tulcenii, despre Tulcea noastră, despre clădiri, locuri, evenimente importante din viaţa de altădată a oraşului. Nici atât despre personalităţile oraşului, despre oamenii mari care au trăit cândva pe aceste locuri şi care au făcut un dram de bine oraşului şi locuitorilor săi.




          Bine, e drept că avem un Parc al Personalităţilor, dar mai sunt mulţi alţii, oameni de-ai locului nostru, tulceni născuţi sau deveniţi, oameni de iniţiativă, curaj şi devotament, de care ar trebui să ne amintim şi a căror pomenire să o facem cu drag (şi mai des).
          Bunăoară, Mitropolitul Nichifor de Carpat. Ultimul conducător al Arhiepiscopiei de Tulcea, căci din 1878, Dobrogea e alipită României şi dată în grijă Episcopiei Dunării de Jos cu sediul la Galaţi.
          Mitropolitul Nichifor nu era de prin părţile noastre, ci din Grecia (de la insulele Karpathos îi vine, de altfel numele) şi nu a slujit decât un an (1877 – 1878) ca şi Mitropolit în Tulcea, dar cu toate acestea, a rămas în istoria oraşului ca un bun şi mare patriot. Două sunt momentele dramatice cunoscute de oraşul nostru, în care a fost implicat Mitropolitul Nichifor: martie 1877, când împreună cu consulii străini din Tulcea, salvează oraşul de la bombardament şi noiembrie 1877, când redă românilor Catedrala Sf. Nicolae, închisă de turci vreme de 5 ani.
          Nu insistăm, căci evenimentele au fost relatate în episoadele anterioare, în schimb dăm cuvântul unor tulceni mai de vază, care, vorbind despre cele de mai sus, evocă laudativ implicarea Mitropolitului: „gestul plin de curaj şi îndemn de toată lauda al mitropolitului grec Nichifor al Dobrogei, un filo-român înfocat…”, „atitudinea sa demnă şi energică”, „tăria argumentelor”.
         După ce Dobrogea e preluată de români, iar Mitropolia de Tulcea desfiinţată, Mitropolitul Nichifor rămâne în Tulcea, trăind dintr-o pensie viageră greu obţinută de la guvern, până în anul 1893. Cine doreşte să pună o floare pe mormântul său, o poate face la Biserica Acoperământul Maicii Domnului de lângă Cimitirul Eroilor, unde îşi are locul de veci, în faţa altarului bisericii. (multă vreme fără să se ştie că acolo odihnea Mitropolitul Nichifor de Carpat)


Gheorghe Răşcanu

         Alături de Mitropolitul Nichifor, în aceeaşi curte a Bisericii Acoperământul Maicii Domnului, se află înmormântat un alt mare om, Gheorghe Răşcanu, primul protopop al judeţului Tulcea după războiul de independenţă. Cum nici noi nu ştiam ce-i funcţia asta, lămurim băbeşte că ar fi un fel de mai marele preoţilor din tot judeţul.
         De ce îl pomenim pe Gheorghe Răşcanu? Pentru că s-a achitat cu brio de o misiune extrem de dificilă, într-o perioadă grea, cea de după războiul din 1877. Să detaliem.

         Născut undeva prin Vaslui, cu studii la Ismail, unde era până-n război, sediul Episcopiei Dunării de Jos, Gheorghe Răşcanu se remarcă prin zel şi devotament în funcţia de diacon şi apoi preot, astfel că, este trimis să facă pionierat în ţinutul „sălbatic” al Dobrogei, proaspăt preluat de administraţia românească.
         Pe lângă multe şi frumoase îndemnuri şi instrucţiuni primite de la episcopul Iosif, protopopul trebuia să le insufle preoţilor „să se poarte cu oamenii cu blândeţe, cu smerenie, cu dragoste, cu răbdare, cu binefacere la nevoie; să nu ia parte la certe şi gâlceve ale poporenilor decât spre a-i pacifica, iar nicidecum spre a-i irita unul în contra altuia…”. Iată însă cum găseşte protopopul bisericile din judeţul pe care urma să îl păstorească:  „…cele mai multe făcute din nuiele şi vălătuci, nereparate de mai mult timp, lipsite de cele necesare pentru serviciu şi desgrădite. Multe sunt numai nişte case ordinare, în cari se află câteva icoane, ba încă una este într-un mic hambar.”

         Nici starea clericilor, atât financiară, cât şi morală, nu era mai bună, astfel că dobrogenii, lipsiţi de lumina învăţăturii şi moralei, împrumutaseră de la turci „o mulţime de superstiţii, unele mai ridicule decât altele şi abateri de la aşezămintele Bisericii creştine.” 

         Protopopul Răşcanu a avut mult de muncă pentru a îndrepta lucrurile, a mers mult prin judeţ, a discutat cu preoţi şi oameni simpli, încurajând mai ales ridicarea de biserici. Majoritatea celor din judeţ trebuie să-i mulţumească protopopului Gheorghe Răşcanu, pentru că mai mult de 20 de biserici din judeţ  (Frecăţei, Murighiol, Saon, Mineri, Niculiţel, Nalbant, Casimcea, Nufăru, Turcoaia, Enisala şi altele) au piatra de temelie pusă de protopopul Răşcanu şi peste 25 de biserici, printre care cele din Dăeni, Sf. Gheorghe, Somova, Greci, Victoria, Baia, Rândunica sunt personal sfinţite de domnia sa pe perioada mandatului său. 

          Decorat cu „Steaua României” şi „Coroana României” în grad de cavaler, precum şi Ordinul „Sf. Ana” al Rusiei şi Ordinul „Mântuitorul” al Greciei, Gheorghe Răşcanu moare în 1896, în plină putere a vârstei, la 56 de ani. Un pios omagiu. 

Biserica din Comorovca

         Dacă tot am pomenit despre Biserica Acoperământul Maicii Domnului, să spunem câteva cuvinte şi despre ea. 

         În 1847 se ridică aici prima bisericuţă, din nuiele (azi dispărută; ar fi localizată undeva la stânga bisericii de azi). Dacă celelalte biserici vechi din oraş sunt ridicate de câte o comunitate etnică sau majoritară şi se aflau în mijlocul acelei mahalale, pentru Biserica Acoperământul Maicii Domnului lucrurile stau altfel. 

        N-a înălţat-o o comunitate anume, căci împrejur erau mai multe comunităţi diferite: românii evacuaţi din Beştepe pe strada Beştepenilor (actuala strada Maior Andrei Gheorghe), grecii pe strada Trandafirilor, lipovenii în jurul bisericii lor şi iarăşi români spre Victoriei încolo. 

Apoi, la vremea întemeierii ei, biserica se găsea către marginea oraşului. Cam pe aici se strângeau vitele din oraş  pentru a merge în turmă la păscut. Tot aici erau cimitirele oraşului: cel vechi românesc şi grecesc (cum apare consemnat pe planul oraşului şi din care se mai păstrează însemnate două morminte în livada de azi a bisericii), un cimitir posibil lipovenesc (localizat accidental pe strada Libertăţii) şi cine mai ştie prin ce alte părţi ale oraşului de azi.

        Mai degrabă, era un fel de biserică a cartierului, folosită în comun de ortodocşii din zonă, români, greci, ucrainieni. Ea n-a fost niciodată cunoscută cu numele vreunei comunităţi, precum bisericile Grecească sau Bulgărească, ci doar după localizarea ei: Biserica din Comorovca. De altfel, până în 1943 funcţionează ca şi filială a Catedralei Sf. Nicolae, iar apoi ca şi parohie de sine stătătoare.

        Găsim pe undeva totuşi scris că biserica e înălţată de ruşii (ucrainienii) şi românii din zonă, dar asta poate şi pentru că primul slujitor şi cel care a contribuit cel mai mult la ridicarea noii biserici, Patapie Lebedeff, era de naţionalitate rusă. La îndemnul şi prin stăruinţa domniei sale, au fost strânse fondurile pentru ridicarea bisericii, care a fost sfinţită în 1898 şi s-au asigurat obiecte de cult din Rusia, dintre care se mai păstrează şi astăzi câteva.

        Biserica în sine este frumoasă, cu structuri deosebite şi originale, cu două turle, dintre care una clopotniţă. Cândva avea şi alte două intrări în dreptul stranelor, dar după cutremurul din 1977, au fost obturate. Din acelaşi motiv, nu s-a putut păstra nici pictura originală, cea realizată de pictorul tulcean Geo Cardaş în 1932. 

        Altădată, biserica deţinea şi un teren mult mai întins, ce cuprindea şi actualele case de pe strada Libertăţii. Terenul a fost parcelat şi vândut, iar fondurile folosite la acoperirea actualei biserici.

Va continua….

Sursa : Lidia Visan

Citate despre nuferi

            Dacă tot am vorbit despre nuferi, fiind atât de răspândiți și apreciați de multă lume , el a fost de nu puține ori "victima" unor oameni de seamă . Așadar am strâns mai multe citate ce fac referire la nuferi, sau poezii dedicate special acestor minunate flori de apă.

Amintirea este un nufăr ce abia îşi arată, printre ape, faţa de înecat.

definiţie de Jorge Carrera Andrade în Biografie pentru păsări (1937)

Printre broaşte
În mijlocul bălţii
Flori de nufăr.

haiku de Constantin Păun

Unor oameni le prieşte de minune noroiul. Deşi nu sunt nuferi.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)

Mlaştina în care trăim n-are decât rolul de a ne face să vedem nuferii.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune 
Vântu-n trestii lin foşnească, 
Unduioasa apă sune!

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)

Să fie oare floarea de nufăr recunoştinţa faţă de mlaştina care a hrănit-o? Ori o victorie împotriva ei?

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)

Nuferii onoarei nu se dezvoltă în balta fărădelegii. Păstrăvul nu trăieşte decât în ape limpezi.

Marius Ghilezan în Hoţia la români (iunie 2008)

Frumoasă-i epigrama! Ca un nufăr!
Când fluturi şi albine-i dau ocol!
Dar nu uitaţi! O scriu fiindcă sufăr
Că poanta-şi trage seva din nămol!

epigramă de George Zarafu din Antologia epigramei româneşti (2007)

Şi totuşi în om există mai mulţi nuferi decât nămol.

aforism de Vasile Ghica

Amurg de toamnă -
prelungeşte lumina
un nufăr stingher.

haiku de Gavriil Stiharul

În straturile băltite, ale lumii, nuferii devin rarităţi.

aforism de Gheorghe Mihail

Scenă deschisă -
pe-o frunză de nufăr alb
cântă un brotac.

haiku de Valeria Mahok (4 iunie 2010)

Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.

catren de Omar Khayyam

Ce noapte albastră pe lac
Cu luna privind în oglindă,
Cu păsări ce-n noapte nu tac....
La mijloc de codru se-ntindă.

Nuferii râd către stele
Şi-n mijlocul lor stă de mult,
Nemuritor şi mai mândrul ca ele,
Luceafărul mândru, tăcut.

Veseli flăcăii râzând
Pe lac, printre nuferi, înoată
Spre insulă merg chiuind
Şi par că rotesc lumea toată.

Doar florile-albastre mai stau
De martori la chiot şi sfadă,
Doar ele putere mai au
Aşa feerie să vadă.

poezie de Ionel Ivaşcu (8 septembrie 2005)

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)

Pe drum,
viitorul m-a primit
în braţele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveştile tale
cu iz de mânăstire
linişteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuşi Dumnezeu
ne-a mângâiat
creştetul
a mulţumire.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru

Călătorie

Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.

Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.

poezie de Mihai Leonte

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu şoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
şi atât spaţiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neştiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-şi licurici,
numai pe unde au mai trecut paşii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanţe arămii.

poezie clasică de Stephan Roll

Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor

Cântecu‘ pescarului amator

Cântecu‘ pescarului amator:
”Când Soarele printre munți a răsărit,
Noi plecăm la pescuit,
Când Soarele după munți a asfințit
Noi mai stăm la pescuit,
Când berea noastră toată s-a sfârșit
Dă-l dracu‘ de pescuit”

D’ale Tulcei – partea a 12 a

Despre tătarii din Tulcea

          De turci îi leagă religia comună, dar îi separă toate celelalte: limba, obiceiurile şi originile. Cândva tătarii formau cel mai numeros trib dintre triburile mongole ce trăiau în stepele înalte din Asia, de pe lângă Lacul Baikal. După ce au îngrozit Ţările Române şi toată Europa în Marea Invazie de la 1241, tătarii vor forma un mare stat în sudul Rusiei, Hanatul tătărăsc. În sudul Basarabiei trăia hoarda Nagailor Bugeak, aripă din care provin unii tătari de azi din Tulcea.
          În Dobrogea noastră, primii tătari vor fi colonizaţi de către administraţia turcă, dar apoi, pe măsură ce Hanatul lor slăbeşte, numeroşi tătari vin şi se adăpostesc în Dobrogea Otomană, unde se vor bucura de oarecare independenţă. Pe lângă plugărie şi creşterea animalelor, îndeosebi a cailor de rasă, tătarii se ocupau şi cu cărăuşia, transportând mărfuri spre litoralul Mării Negre. Ca fapt divers, ţăranii turci aveau un mare respect pentru caii lor, pe care nu îi băteau, oricât de supăraţi ar fi fost pe ei.
          Pe la 1904, în judeţul Tulcea erau 2160 de tătari, cei mai mulţi în Toxof ? (Grădina), Cârjelari, Sarinasuf, Mahmudia, Murighiol. În Tulcea tătarii se stabilesc pe Dealul Mahmudiei, lângă români, bulgari şi ruşi. Aici erau aproape de apele şi de păşunile Lacului Zaghen, pe care le foloseau caii şi vitele pe care le creşteau.
          Mare parte dintre turcii şi tătarii din Dobrogea au emigrat în Turcia, în mod organizat, la invitaţia preşedintelui Ataturk, de a aduce acasă toţi etnicii musulmani. Mulţi din Colina, Iazurile, Beştepe au plecat atunci în Turcia, într-o primă serie în 36 – 37, apoi 45 – 46, iar nepoţii şi strănepoţii lor mai vin câteodată în vizită.
         Mulţi dintre tătarii rămaşi s-au căsătorit cu alte neamuri şi au plecat în alte părţi ale oraşului,  dar cu toate astea, mahalaua tătărească de azi a oraşului încă mai dăinuie şi nu se deosebeşte mult de cea de odinioară. Pe străzile Rahovei, Mahmudia, Malcoci, Avram Iancu, Costache Negruzzi se mai găsesc şi azi case vechi de-ale tătarilor, case din chirpici, cu prispă, fără temelie şi altădată acoperite cu stuf. Pe strada Negruzzi,  la numărul 7, a funcţionat o geamie, întemeiată şi folosită de comunitatea tătară, iar în ultima vreme doar de femeile musulmane, ca şi casă de rugăciune. În prezent, turcii şi tătarii folosesc în comun geamia Azizzie din centrul vechi al oraşului.
         Redăm mai jos din amintirile d-lui V., aparţinând comunităţii tătare:  „Sunt născut în Murighiol, iar în Tulcea am venit, împreună cu toată familia, aduşi de comunişti. Şcoala primară am făcut-o în sat… Când mă uit la fotografii, îmi vine şi acum să plâng… îmi amintesc cum eram îmbrăcaţi, că până în clasa I purtam doar cămaşă şi pantofi fără şiret. Apoi părinţii m-au trimis la Medgidia la şcoală, sa mă facă popă și am învăţat acolo din 1943 până în 1947, când s-a făcut reforma învăţământului şi atunci s-a desfiinţat seminarul. Atunci m-am înscris la Tulcea la Şcoala Medie Tehnică Piscicolă, unde este acum spitalul (fostul spital de pe strada Gloriei) şi care era neterminată când a fost deschisă, în 1948.
         N-am rămas prea mult în Tulcea, pentru că tata, fiind puţin chiabur (avea 25-27 hectare de pământ), m-au luat la armată, la Canal, unde am făcut armata la lopată timp de 3 ani, 2 luni şi 2 zile. După armată, am venit la ţară, dar acolo era pustiu, aşa că am răbdat 2 luni şi apoi am venit la oraş.
         M-am stabilit în 1964 în mahalaua turcească, că acolo am găsit loc liber. Cartierul turcesc e mai sus de strada 9 Mai şi cuprinde străzile Brâncoveanu, Tunsului, Stâncilor, Alexandru cel Bun. Şi acum mai locuiesc acolo turci; pe strada mea suntem patru familii, bătrânii au murit, dar au rămas acolo copiii.
         Pe strada 24 Ianuarie, mai sus de Tribunal, ţin minte că a funcţionat o şcoală pentru turci şi tătari, cu un profesor bine înzestrat, de unde au ieşit oameni serioşi, ingineri…
         De când mă ştiu eu, nu au fost şi nici nu sunt probleme cu celelalte naţii… de exemplu la noi, vecinul din spatele casei trimitea de Paşte cozonac, ouă roşii, iar noi de Bairam trimiteam baclavale. Cu căsătoriile mixte era mai greu… am două surori mai mici care s-au căsătorit cu români, acum au copii mari. La început am plâns şi eu şi mama, dar ne-a trecut, am început să ne vizităm. Mult timp, ginerii români nu au fost primiţi în casă, dar după vreo 10-15 ani au fost acceptaţi. “

Despre ucrainienii din Tulcea

         Ucrainienii de azi din Tulcea sunt în cea mai mare parte urmaşi ai cazacilor veniţi aici după ce statul lor, Sicia Zaporojeană, este distrus în 1775. La fel cum fac şi alte etnii, ucrainienii îşi fac propria mahala, în sudul oraşului, pe o înălţime, la adăpost de apele Dunării, care pe vremea aceea se întindeau până la actuala Piaţă Nouă. Întemeiată în jurul lăcaşului de cult, mahalaua era formată din actualele străzi Plugarilor şi Gavrilov Corneliu (fostă Regina Elisabeta). Prima bisericuţă au înălţat-o pe la 1833, ca o casă ţărănească, acoperită cu stuf, iar când aceasta a devenit neîncăpătoare pentru o populaţie în creştere, ruşii au cerut autorizaţie de la sultan pentru a construi o biserică mai mare şi mai trainică, actuala Biserică Rusă, cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Se păstrează până azi autorizaţia (irade) dată de sultanul Abdul Aziz în 1870, care sună aşa: „Prin cererea populaţiei creştine de origine cazacă din oraşul Tulcea şi în baza rapoartelor Muftiului, Cadiului şi domnului Ismail Bey – mutesariful sangeacului Tulcea şi a lui Omer Feazi Paşa, guvernatorul Provinciei Dunărene s-a dat cuvenita autorizaţie pentru construirea unei biserici în locul celei vechi care aparţine populaţiei cazace din oraşul Tulcea, o biserică solidă din piatră şi din cărămidă, care va fi construită puţin mai înaltă decât cea veche, în aceeaşi curte (…)”.

        Noii biserici i se pune piatra de temelie în 1872, de către episcopul grec Dionisie, dar este terminată abia în 1882, când e sfinţită de episcopul român al Dunării de Jos, Iosif Gheorghian. În curtea actualei biserici se mai găseşte undeva, în stânga,  un monument sub formă de bisericuţă care marchează locul Sfintei Mese din Sfântul Altar al vechii biserici.  Casa veche, rămasă stingheră la intersecţia străzii Mici cu strada Păcii şi oarecum enigmatică, a fost Casa Parohială a bisericii, construită în anii 1940-1941.

Despre “Zadunaiskaia Sici” de la Dunavăţul de Sus 

         Pentru că în 1775, din ordinul Ecaterinei a II-a a Rusiei, statul lor, Sicia Zaporojeana, este desfiinţat, cazacii merg cu jalba la Înalta Poartă, cerând să fie primiţi şi lăsaţi să înfinţeze aici o nouă sicie. Sultanul acceptă, cu gândul că îi va folosi în războaiele cu Rusia ţaristă, contând pe sentimentele lor antiruseşti. Astfel , un număr mare de cazaci se stabilesc în părţile Deltei,  între braţul Sf. Gheorghe şi Razim.
         În 1813 ei înfiinţează la Dunavăţul de Sus “Zadunaiskaia Sici” – Sicia Transdunăreană, după modelul celei zaporojene şi care va deveni centrul cazacilor din deltă şi din întreaga Dobroge.
         Însă cum nimic nu e de pomană, cazacii au trebuit în schimbul privilegiilor să vină în sprijinul trupelor turceşti, aşa cum s-a întâmplat în luptele împotriva sârbilor, a grecilor, iar în 1828 chiar împotriva trupelor ruseşti.
         Se apropia sfârşitul pentru Zadunaiskaia Sici, deoarece în curând sicia se scindează. Conducătorul ei, hatmanul Ostap Haldkii, poartă negocieri în secret cu ruşii şi e convins să treacă de partea lor împreună cu 500 de cazaci. Visurile lor de glorie însă pier ca fumul, devin simpli soldaţi în armata rusă şi nu se mai întorc niciodată în Dobrogea. Nu e mai bine nici pentru cei rămaşi, care s-au opus plecării, în număr de 2000, aceştia find duşi la Silistra şi aproape linşati. În deltă rămân doar femeile şi copiii, care se ascund de turci, pentru a scăpa de urgia acestora.




Va continua….


Sursa : Lidia Visan

Nurca Europeană

          Are trupul lung cu o coadă lungă şi bot ascuţit. Este “îmbrăcată” cu o blană deasă, netedă, cu păr scurt, de culoare castaniuînchis. Picioarele au degetele unite între ele. Trăieşte atât pe uscat cât şi în apă, construindu-şi locuinţa în mal. Îi plac mult peştii şi broaştele, dar se poate hrăni şi cu şoareci şi melci. Nurca este vânată intensiv pentru blana ei scumpă.

_________________________________________________________________________________

           ŞTIAŢI CĂ… pe teritoriul României, respectiv al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găseşte unul dintre ultimele refugii a populaţiilor acestei specii?
_________________________________________________________________________________

D’ale Tulcei – partea a 11 a

 Italienii

           Deşi au constituit o comunitate mai semnificativă în judeţ decât în municipiu, spunem totuşi câteva vorbe şi despre coloniştii italieni din zonă.

Când şi cum s-au stabilit italienii în Dobrogea? 

            Păi pe la 1880, când la ei în ţară se întâmpla cam ce se întâmplă acuma la noi, adică italienii plecau în masă în alte ţări în căutare de locuri de muncă. Dacă noi am luat majoritar drumul apusului, ei au luat-o îndeosebi spre nord, spre Germania şi ţările scandinave, mai bogate la acea vreme, dar şi peste ocean, în America.
             La acea vreme, România stătea binişor economic, îşi câştigase independenţa, anexase Dobrogea şi era mult de muncă în zonă: la canalul şi portul Sulina, portul Constanţa, podul de la Cernavodă şi alte edificii. Pentru toate acestea, era nevoie de specialişti şi în primul rând de muncitori care să exploateze piatra de construcţie din carierele din Dobrogea. Astfel sosesc şi se stabilesc la Iacobdeal şi Cernavodă primii muncitori italieni, constructori şi cioplitori în piatră. Al doilea val masiv de imigranţi italieni, cu specialităţi mai diverse decât în primul val, a fost pe la ‘85 – ‘90, stabilindu-se în coloniile de la Greci, Turcoaia, Măcin, Cataloi, Sulina, Tulcea.
             La început, italienii avea aşa-zisul statut de „paşaportari”, adică se întorceau sezonier la familiile lor rămase în ţară, dar cu timpul, şi-au adus familiile lor  în Dobrogea, unde au căpătat proprietăţi şi au rămas atâta timp cât au mers treburile. Într-un număr mai mare au rămas în localitatea Greci, pe când la Tulcea, conform ultimului recensământ erau doar 25 persoane de etnie italiană.

Ruşii-lipoveni

           Dacă alte naţii iau calea pribegiei mai mult din motive economice, de prosperitate, la ruşii-lipoveni motivul este altul: prigoana religioasă. Ei nu recunosc modificările impuse de Sinodul Bisericii Ruse din 1667, păstrând vechea credinţă („staraia vera”) chiar dacă pentru asta trebuie să se refugieze la graniţele Imperiului Rus. Aşa ajung „staroverii” sau „starobreadţî” (după cum sunt cunoscuţi în lume) nu numai în Dobrogea, ci şi în Ţările Baltice, Polonia, Bulgaria, Turcia, dar şi în Asia şi America.
           În Tulcea, lipovenii (denumire controversată, cu multe variante explicative) se aşează în număr mare (şi în trecut şi în prezent fiind cam cea mai numeroasă comunitate etnică) la extremităţile de est şi vest ale oraşului, în apropierea Dunării. Cele două mahalale întemeiate se păstrează într-o bună măsură şi în zilele noastre: pe Dealul Comorovca, în jurul Bisericii Sf. Ioan Teologul (1868) şi pe Dealul Monumentului, unde sunt două biserici de rit vechi: Sf. Paraschiva (1856) şi una mai recentă, Înălţarea Domnului (1921). Sunt două biserici, una pentru fiecare din cele două grupări ale lipovenilor: cu popă (popovţî) şi fără popă (bezpopovţî).
           Dacă cumva aici v-am pierdut, lămurim imediat: undeva, după migrarea din Rusia, lipovenii au rămas fără arhierei şi cu preoţi foarte puţini, astfel că au avut de ales între a-i accepta pe preoţii fugari din Rusia, iar din 1846 pe preoţii ierarhiei întemeiate de lipoveni la Fântâna Albă sau a nu-i accepta şi a rămâne ca atare până-n 1990, când au acceptat şi „bezpopovţî” ierarhia de Novozâbkov din Rusia.

            Foarte interesant de citit pentru etnicii ruşi-lipoveni (şi nu numai) este Letopiseţul Tulcean (un fel de jurnal al comunităţii lipovenilor din Tulcea în perioada 1846 – 1959) scris de Vasili Poliektovici Aleksandrov, fiul arhitectului Poliekt Aleksandrov, cel care a întocmit proiectul spitalului de pe Calea Gloriei şi al celui de boli infecţioase din Babadag. Interesant pentru că surprinde viaţa comunităţii cu grijile ei, relaţiile cu statul şi cum se raportau la cerinţele lui (vaccinuri, şcoli, evidenţa populaţiei), intenţiile de emigrare în alte teritorii, căutarea de preoţi, educarea copiilor şi altele.

Consulate străine la Tulcea

           La atâtea naţii (despre care am vorbit şi vom mai vorbi)  se mai adăuga într-o vreme o altă categorie aparte în tabloul pestriţ al Tulcei şi anume diplomaţii străini, reprezentanţi ai ţărilor străine care şi-au deschis, după războiul Crimeei, consulate la Tulcea. E vorba de Rusia, Austria, Franţa, Anglia, S.U.A, Italia, Grecia, Olanda şi,  să nu vă mire, şi de România.
           De unde până unde consulate străine la Tulcea? 
Pentru că Tulcea era cel mai prosper oraş din Dobrogea Turcească, unde mai marile sau mai micile puteri aveau interese, îndeosebi circulaţia vaselor comerciale pe Dunăre.  Din păcate pentru noi, n-au rămas aşa multe informaţii despre unde erau localizate consulatele străine din Tulcea. Ştim câte ceva doar despre trei din ele.
          Consulatul rus era undeva pe strada Victoriei, colt cu str. Carpaţi (exact care clădire nu am reuşit să aflăm), unde a funcţionat până în 1916. Fostul sediu al Consulatului Austriac, menţionat ca atare la 1864, se mai păstrează încă pe strada 9 Mai (fostă Paul Stătescu – personalitate a oraşului, despre care poate vom avea ocazia să vorbim).
          Clădirea, monument istoric, este unică pentru peisajul tulcean, pentru că îmbină stilul arhitectural germanic cu cel popular orăşenesc dobrogean. Tulcenii o cunosc mai ales sub denumirea de „Casa Elveţiană”, dar puţini ştiu că într-o vreme i se spunea şi „Casa cu păpuşi”.  Asta pentru că intrarea principală în clădire (nu cea de azi, dinspre 9 Mai, ci dinspre Calea Gloriei) era precedată de o alee cu trepte şi statui pe margini. Ulterior, au fost construite clădirile de mai jos, curtea restrânsă şi intrarea în clădire redirecţionată în lateral. Înainte de a fi retrocedată moştenitorilor, a adăpostit Biblioteca Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, iar acum pare-mi-se are un nou proprietar.

          Deşi monument istoric (sau poate tocmai de aia), clădirea se află într-o stare jalnică (geamuri sparte, bălării în curte) nedemnă de valoarea ei şi care i-a atras o nouă denumire, tristă: „Casa Bântuită”.

           După anexarea Dobrogei la România, turcii îşi deschid şi ei un consulat în Tulcea devenită românească, pe Calea Gloriei, aproape de vechiul centru administrativ turcesc. Clădirea monument istoric, deşi acum neglijată  şi degradată, se vede de departe că este una deosebită ca şi arhitectură. Despre Consulatul Turcesc însă nici un indiciu pe nicăieri: la parter găsim „reparaţii frigidere”, iar în amintirea tulcenilor, a rămas mai ales ca şi Bufetul „Cireşica”. 

           Dintre diplomaţii prezenţi la Tulcea, trei s-au remarcat în mod deosebit: austriacul Pertazzi, englezul Gordon – celebrul explorator al Africii şi francezul Emile Langle – un mare prieten al românilor, care a intervenit în cel puţin două episoade în viaţa comunităţii, odată salvând întreg oraşul de la bombardament şi altădată sprijinind înălţarea actualei catedrale din Tulcea, ambele episoade relatate anterior .

Va continua….

Sursa : Lidia Visan

Te-am prins, ești al meu !

       Codalbul, o pasăre impunătoare, cea mai mare din Delta Dunării, are o silueta masivă caracterizată printr-o anvergură mare și o coadă scurtă cuneiformă. Codalbul are o talie mare, 70–90 cm lungime (între curcă și curcan), cu o anvergură a aripilor de 200–250 cm. Femelele, cu o greutate 4-6,9 kg, sunt mai mari decât masculii, care cântăresc 3-5,4 kg.

Codalbul, uriașul din deltă

Cuvinte alese , din lume culese

.......

.

Și altele-între care Danubiu-i cel mai mare

Mai jos de Nil să fie el nu vrea nicidecum

Ponticele , Cartea a IV-a

(OVIDIU - 43 î.e.n. - 17 e.n.) - poet latin

D’ale Tulcei – partea a 10 a

Vechi cimitire tulcene 

          Atacăm acest subiect puţin boo-hoo-hoo  întrucât data trecută, vorbind despre comunitatea evreiască din Tulcea, am omis să amintim de cimitirul vechi din 1843, aparţinând comunităţii, cel de pe Gavrilov Corneliu, care are o importantă valoare istorică. Dincolo de pietrele funerare şi sarcofagele sale valoroase, cimitirul mai e important şi prin altceva: ne arată unde era la un moment dat periferia oraşului (unde, în mod firesc, se găsesc aceste locuri de veci) şi cât de mult s-a extins oraşul de atunci.

          Nu este, însă, singurul cimitir de genul acesta, încorporat cu trecerea timpului în cadrul oraşului, ci doar cel mai bine marcat şi păstrat. Este suficient să ne uităm pe planul oraşului întocmit în 1909 de ing. Teodorescu pentru a descoperi noi detalii lugubre: un cimitir român şi grec vechi, între străzile Libertăţii şi Eroilor de astăzi (pe o parte a acestui cimitir s-a înălţat actualul Cimitir al Eroilor), două cimitire vechi alăturate, moldovenesc şi turcesc, în estul oraşului, dincolo de strada Gândaci, vechiul cimitir luteran (aşa apare consemnat, dar e de fapt proprietate a catolicilor, între străzile Mircea Vodă şi Babadag, păstrat până prin 1963, când a fost nivelat), vechiul cimitir rusesc (mai sus de Biserica Rusă, între Gavrilov Corneliu şi Plugarilor) şi vechiul cimitir bulgar (între Plugarilor şi Păcii). Dumnezeu să îi odihnească în pace pe toţi!
          Reluând firul poveştii, în ordinea alfabetică, (după armeni, aromâni, bulgari şi evrei) am ajuns astăzi şi la …

Germanii din Dobrogea

          Pentru mai tinerii tulceni, sunt convinsă că e un subiect puţin ştiut, dar foarte interesant.
       
          Da, etnici germani au fost nu numai în Transilvania, ci şi la noi în Dobrogea, şi chiar au avut foarte multe colonii. E drept, au stat destul de puţin pe aici, doar un secol, pe la 1940 având loc o migrare în masă, organizată, a germanilor spre locurile de baştină ale strămoşilor lor. Şi zic asta pentru că germanii stabiliţi în Dobrogea nu veneau direct din Köln şi Mainz, ci mai de aproape, de la vecinii noştri ruşi.

Iată povestea lor:  au plecat din Germania din cauza războaielor şi sărăciei, la chemarea ţarinei Ecaterina II (de origine germană) de a se stabili şi lucra noile pământuri cucerite de ruşi.
          S-au aşezat într-un final în sudul Rusiei şi în Basarabia, unde toate au fost bune şi frumoase, pentru că aveau foarte multe înlesniri, iar germanii erau harnici din fire. Dar asta până la un anumit punct, când şi-au pierdut privilegiile, tinerii trebuiau să facă armata 5 ani, iar pământul, care nu se putea împărţi, ci doar transmite prin moştenire fiului cel mai mic, nu mai ajungea la toată lumea. În plus au venit seceta, recoltele foarte proaste, bolile, care i-au convins pe germani să apuce din nou drumul bejaniei, de data asta fără un plan sau o ţintă precisă: căutau doar un loc liniştit cu pământ pe care să-l poată lucra.
          Aşa ajung primii germani în 1842 în Dobrogea, la acea dată un teritoriu turcesc cu pământuri libere şi nelucrate berechet. Primul val de imigranţi, din cele  trei câte au fost, se opreşte în nord, aici la noi, şi întemeiază colonii frumoase, cu gospodării prospere, deosebite de ale celorlalte etnii, cum erau de altfel şi în zonele de unde au plecat: Malcoci, Atmagea, Ciucurova, Cataloi. Mai amintesc de bravii locuitori germani care au fost cândva aici doar placa memorială de la Ciucurova, biserica din Atmagea, în stil german şi Biserica monumentală (aflată aproape de stadiul de ruină) din Malcoci.
          În următorii ani, germanii veniţi din Rusia au ocupat teritoriile de mai la sud, stabilindu-se mai ales în Tariverde, Cogealac, Colilia (din care a mai rămas după plecarea germanilor doar biserica, transformată acum în mănăstire), Mihail Kogălniceanu, Cobadin şi în altele.

Germanii în Tulcea

          Majoritatea germanilor din Tulcea venea din colonia germană Malcoci, unde nu erau suficiente loturi de pământ, aşa că au venit şi s-au stabilit în Tulcea, într-o zonă aflată atunci la periferia oraşului, acoperită de păduri. Populaţiei germane i s-a dat terenul, iar ei au plătit prin predarea masei lemnoase către autoritatea turcă. Pe locul fostelor păduri, germanii şi-au întemeiat mahalaua, formată din străzile Aureliană, Luterană şi Mircea Vodă (cunoscută multă vreme drept strada Nemţească).
          Pe la 1856, în Tulcea erau cam 100 de familii germane, cele mai multe catolice. Biserica catolică de astăzi de pe strada Traian este construită recent, pe locul celei vechi, din 1872, înălţată de germani. Tot atunci au construit şi prima şcoală germană, lângă biserică. Casele erau aşezate în rând, curate, văruite, cu ferestre mici şi acoperite cu stuf. Germanii aveau o tehnică proprie de construire a caselor, fără temelii, direct pe pământ, cu ziduri de 60 cm, foarte călduroase, făcute din pământ şi paie şi bătute cu maiul, în cofraje.
          Fosta mahala germană nu mai păstrează astfel de case, specific germane, ci doar câteva, răzleţe, care au avut sau mai au proprietari germani şi care sunt mai recente ca şi construcţii. Aşa sunt casele Dr. A. Rettich (naturalist, care a realizat în casa sa un mini-muzeu de ştiinţe-naturale) de pe Traian, casa Kaim, Cracali, de pe Mircea Vodă. În 1940 au plecat din Tulcea 143 germani şi au rămas 13.

Vremuri grele pentru germani

          Cu siguranţă,  „să călătoreşti”  cu toată familia şi toată agoniseala de-o viaţă din Germania în Rusia, din Rusia în Dobrogea, nu a fost tocmai uşor pentru etnicii germani. Stabiliţi într-un final, şi-au întemeiat gospodării devenite repede prospere, dar încercările pentru germani nu se opreau aici. În Primul Război Mondial, bărbaţii din coloniile germane au fost internaţi ca ostatici, în timp ce fiii lor luptau în armata română împotriva germanilor.
          Repatrierea în Germania în 1940, a fost o altă piatră de încercare pentru germani, care părăseau gospodării aranjate şi frumos îngrijite pentru un viitor nesigur. Imaginea romantică a unui Vaterland frumos şi liniştit, pe care o aveau germanii dobrogeni la plecare, s-a spart ca un balon de săpun, căci le-a fost dat să cunoască Germania în cel mai amar timp al său.

Călătoria a fost grea, cu camioanele, trenul, vaporul, iar odată ajunşi  în Germania au fost purtaţi dintr-un lagăr de aşteptare în altul. Unii s-au stabilit definitiv aici, alţii au emigrat mai departe în Canada şi S.U.A., pe când alţii s-au reîntors pentru scurtă perioadă în Dobrogea, unde sperau să găsească vremurile înfloritoare de altădată, dar n-a fost aşa.

          Germania a ajuns în scurt timp sub ocupaţie rusă şi o parte din germanii proaspăt sosiţi din Dobrogea a fost deportată în Siberia pentru muncă forţată. Abia când ruşii au băgat de seamă că sunt născuţi în România, le-au dat voie să se întoarcă la locul naşterii. Mulţi dintre germanii aflaţi în lagărele de aşteptare din Cehoslovacia sau Austria au fost deportaţi şi ei înapoi în România, pentru ca peste puţin timp să cunoască a doua sau  „mica emigrare ”. 

         

           În prezent, germanii din Dobrogea se găsesc concentraţi mai cu seamă în jurul oraşului Heilbronn şi Stuttgart, unde s-au constituit în asociaţii ce organizează periodic vizite în România şi tot felul de evenimente legate de dorul şi nostalgia după vremurile de altădată din Dobrogea. 

Va continua….

Sursa : Lidia Visan

Înșelați de Statul Român și UE - PARTEA a 4 a

         Înainte de toate vreau să precizez că articolul următor poartă semnătura domnului Paraschiv Alfred Gabriel, nesuferind nici-un fel de modificări, acesta dându-și acordul pentru datele oferite.









Iată cum sunt înșelați de Statul Român și Comisia Europeană investitorii în turismul din Delta Dunării




Partea a 4 a




Însă, consecințele interzicerii activității de vânătoare în 28.07.2011 au fost atât de severe, încât proiectul a devenit instantaneu NEELIGIBIL  - NECONFORM  și orice încercare de reorganizare care să respecte condițiile de finanțare și creditare, a devenit practic imposibil de realizat față de voința mea, așa cum statul român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pe bună dreptate a apreciat, concluzionat și m-a făcut să înțeleg ulterior la fond și la recurs în dosarul  246/88/2014 TRIBUNALUL TULCEA și CURTEA DE APEL CONSTANȚA .
În vederea reparării prejudiciului material cauzat de ANAF TULCEA prin nerambursarea TVA la termenul definit de art. 70 CPF, S.C LIANCE TOUR SRL și PARASCHIV ALFRED GABRIEL au înaintat o cerere de chemare în judecată în dosarul 682/88/2013 pe rolul TRIBUNALULUI TULCEA, ulterior, urmare declinării competenței, s-a format dosarul 357/88/2013 la Curtea de Apel Constanța, iar ulterior ICCJ la declinat spre competență  Tribunalului Tulcea și s-a format dosarul 246/88/2014 fond și Curtea de Apel Constanța recurs.
S.C LIANCE TOUR SRL a fost reprezentată la fond în dosarul 246/88/2014 TRIBUNALUL TULCEA prin administrator judiciar/lichidator  C.I.I FLORESCU MIRCEA SORIN cu sediul în TULCEA str. ISACCEI nr. 20 etaj. 2  jud. TULCEA iar la recurs acesta nu s-a mai prezentat ( motivând relațiile foarte aprorite și dese de lucru cu ANAF ) și în nume propriu PARASCHIV ALFRED  GABRIEL, împotriva statului român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE respectiv D.G.R.F.P  GALAȚI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE  TULCEA, cu sediul în TULCEA str. BABADAG 163 bis, dosar ce a avut ca  ca obiect – despăgubire ( prins în planul de reorganizare la cap.7.2 ca și sursă de finanțare a plăților în perioada de reorganizare ).
Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, însă, și-a întemeiat apărarea în mod constant atât la fond cât și la recurs și a susținut și recunoscut că din datele oficiale pe care ei le dețin, interzicerea activității de vânătoare în data de 28.07.2011  a avut ca și consecință instantanee împiedicarea asigurării resurselor financiare “pe toată perioada proiectată” și a instalat o stare de insolvență iminentă anterioară faptelor din 29.12.2011 și reclamate în dosarul 246/88/2014 TRIBUNALUL TULCEA.
Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (  ATENȚIE  ! MFP prin ANAF Tulcea este înscris creditor la masa credală ! )  nu a contestat faptele reclamate privind ne rambursarea TVA la termenul de fipt de art.70 CPF, însă a susținut că acestea doar au urgentat intrarea în insolvență, care în astfel de condiții legislativ restrictive devenise inevitabilă și s-a concretizat ulterior în data de 24.09.2012 în dosarul 3036/88/2012 TRIBUNALUL TULCEA “Astfel, investiția a fost proiectată pentru turism specializat – vânătoarea, în condițiile în care începând cu data de 28.07.2011 ( ulterior semnării și aprobării contractului cu statul român  în 25.03.2009!! ) a intrat în vigoare LEGEA nr.136 ce modifică legea privind constituirea REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII–sit NATURA 2000, în sensul că prin acest act normativ se INTERZICE vânătoarea în Deltă. În aceste condiții, pe toată perioada proiectată era imposibil ca reclamanta (S.C LIANCE TOUR SRL dosar 246/88/2014 Tribunalul Tulcea  ) să realizeze veniturile estimate și profitul net conform Proiecțiilor financiare aprobate de MADR-APDRP ”.
• Instantaneu, cu introducerea actului restrictiv prin care sa  interzis activitatea de vânătoare în 28.07.2011 s-au diminuat ILEGAL veniturile și încasările ceea ce  a condus instantaneu la modificare indicatorilor economici finali ai investiției prezentați prin Studiu de Fezabilitate și aprobați de statul român prin Autoritatea Contractantă prin contractul de finanțare, proiectul a devenit ineficient și NEELIGIBIL (a devenit neconform !), a condus  societatea în incapacitate de plată și a instalat o stare de insolvenţă iminentă astfel cum este definită de art.3 pct.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 şi anume ”atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fonduri băneşti disponibile la data scadenţei", afacerea debitoarei a devenit total neviabilă și veniturile previzionate anterior nu se mai puteau realiza.
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a recunoscut că din datele oficiale pe care ei le dețin, statul român a diminuat ILEGAL veniturile și încasările societății  S.C LIANCE TOUR SRL, dar și altor agenți economici din zonă, iar  în  cazul nostru, această măsură luată ABUZIV fără măsuri compensatorii prealabile, a amplificat consecințele și a condus instantaneu la modificarea indicatorilor financiari ai investiției prezentați prin Studiul de Fezabilitate și aprobați de Autoritatea de Management prin contractul de finanțare, astfel investiția a devenit NEELIGIBILĂ - NECONFORMĂ cu condițiile /criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Cererea de finanțare în care s-a semnat contractul, s-au aprobat creditele , garantarea și  finanțarea europeană a proiectului, iar celelalte activități turistice specifice rămase spre exploatare, respectiv activitățile de pescuit și agrement nu mai puteau susține viabilitatea proiectului și plata împrumuturilor contractate!
Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și-a întemeiat apărarea tocmai pe considerentul că interzicerea activității de vânătoare în data de 28.07.2011 a împiedicat  societatea să poată evidenția în contabilitate venituri în anul 2011, iar pentru rambursarea împrumuturilor contractate atât ca persoană juridică cât și ca persoană fizică, părţile s-au înţeles a fi avute în vedere veniturile ce urmau a fi înregistrate de societate din exploatarea obiectivului de investiţii (a pensiunii turistice) potrivit destinaţiei acesteia, altă activitate care să aducă venituri nu s-a putut desfășura ( în cadrul proiectelor cu fonduri europene este interzis să  desfășori  activități ne aprobate ! ), astfel că până să fie constatată insolvența de către instanță cu ocazia cererii de declanșare a procedurii de către unul din creditori, nu a fost decât problema de timp.
TRIBUNALUL TULCEA la cererea BRD – Groupe Société Générale și a administratorului judiciar FLORESCU MIRCEA-SORIN, prin hotărâre intermediară  1877/2014  17.10.2014 , a admis cererea in temeiul art.105 alin. (1) si art.107 alin.(1) lit.C din Legea nr.85/2006, a dispus intrarea societăţii debitoare SC LIANCE TOUR cu sediul în loc. Mahmudia, str. Salsovia, nr.33, judeţul Tulcea în procedura falimentului în procedura generală. În temeiul art.107 alin.(2) lit.b şi art.11 alin. (1) lit.c) din Legea nr.85/2006. Desemnează în calitate de lichidator provizoriu pe CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ FLORESCU MIRCEA-SORIN, care va exercita atribuţiile prev. de art.24 şi 25 din Lg.85/2006 şi pe cele care îi vor fi stabilite de judecătorul sindic, precum şi orice alte atribuţii care îi revin.    
Este adevărat că recursul a fost respins prin hotărârea  1262/2014  27.10.2014 pronunțată ulterior pronunțării falimentului prin hotărâre intermediară  1877/2014  17.10. 2014, însă prin această hotărâre s-au stabilit adevăratele motive care au  determinat în mod esenţial împiedicarea asigurării resurselor financiare a S.C LIANCE TOUR SRL și, unde din datele oficiale pe care le deține, statul român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a stabilit cu exactitate data și motivul intrării în incapacitate de plată, respectiv insolvență – faliment al societății .
COMISIA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI, au ademenit, încurajat, promovat, aprobat și finanțat conform legii investițiile străine în arie protejată a UE sit NATURA 2000  REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII. Mai apoi, au modificat politica fiscală și inițiat o modificare legsilativă aplicată abuziv impusă, iar în felul acesta  am fost atras în cursă de CE și statul român prin reprezentanții săi, pentru a mă devaliza de averea proprie , incluzând interdicții ulterioare care au făcut imposibilă desfășurarea activității de turism specific permisă și aprobată la data semnării contractului, modificând ILEGAL indicatorii economici finali ai investiției aprobați.
În condițiile în care Statul Român nu a făcut plățile la timp și în cuantumul necesar conform proiecțiilor din documentele prezentate pentru aprobarea proiectului, eu și familia mea am fost obligați să achităm pe tot parcursul derulării și implementării proiectului, pe lângă diferențele de curs valutar nefavorabile, nebugetate, inclusiv rate de principal scadente, dobânzi și comisioane la creditele contractate atât ca persoană juridică cât și ca persoană fizică  din economiile familiei mele, taxe și impozite, fără să desfășurăm vreo activitate productivă generatoare a unui flux de venituri constant .
GUVERNUL ROMÂNIEI (statul membru) nu a făcut plăți compensatorii prealabile interzicerii activității de vânătoare, iar UNIUNEA EUROPEANĂ prin Reprezentanța Comisiei Europene din România în complicitate la acest abuz, a favorizat fapta ilicită și nu a verificat dacă și cum sunt făcute plăți compensatorii prealabile !
 Atitudinea Comisiei Europene și a Guvernului României au încalcat cele două laturi ale obligaţiilor impuse de articoul 1 al Protocolului 1 CEDO: obligaţiile pozitive şi obligaţiile negative. Statul trebuie să ia măsurile necesare protejării proprietăţii private, dar să se şi abţină de la acte care aduc atingere acesteia.
Atingerea adusă proprietăţii poate rezulta atât printr-o acţiune a autorităţilor statului  și a CE, cât şi printr-o inacţiune, prin neglijenţa în adoptarea unor măsuri care să conducă la prezervarea posibilităţii proprietarilor de a-şi exercita atributele .
Fapta este ilicită întrucât UNIUNEA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI au promovat modificarea legislativă în condițiile în care știau că anterior au încurajat, promovat, finanțat și aprobat proiecte în zona arie protejată a UE sit Ntura 2000 REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII , iar aceste măsuri afectează exploatarea investițiilor , inclusiv cea a noastră și nu s-au acordat nici o formă de compensație prealabilă în sensul exigențelor  articolului 6(4) din Directiva “ Habitate ”.
În aceste condiții tocmai cei care erau obligați să asigure  „deplina protecție și siguranță” investiției aleasă din faza de selecție PROIECT EȘANTION și investitorului, au blocat asigurarea resurselor financiare ,  m-au băgat în incapacitate de plată urmată inevitabil de  insolvență – faliment, pentru că m-au atras într-o cursă  pentru a-mi lua averea prin acceptarea unei investiții fără finalitate, deoarece datele problemelor erau cunoscute cu mult timp înainte de a fi legiferate, prin acceptarea unei investiții cu toate că datele problemelor erau cunoscute, și anume că statul român nu poate susține orice contribuție publică la finanțarea operațiunilor care provine din bugetul de stat și orice cheltuială similară în vederea creşterii gradului de absorbţie a fondurilor structurale și nu poate respecta  ACORDUL  INTERNAȚIONAL din 25 iunie 1996 intre ROMÂNIA si REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA .

Asupra investitorului se fac abuzuri repetate de către judecători, funcționarii băncii, lichidator, în sensul acoperirii faptelor funcționarilor CE, funcționarilor publici și demnitarilor României, care sau folosit de puterea politică de la conducerea țării care discreționează cu privire la adoptarea de legi, lato sensu, și astfel, sub acoperirea aprobării de proiecte de investiții pe bani europeni, conduc societățile investitoare la faliment pentru a prelua pe nimic investiția prin diverși interpuși și oportuniști.        
Toți, hărțuiesc în mod ABUZIV în această procedură de insolvență –faliment, societatea S.C LIANCE TOUR SRL dar și fideiusorii fam. Paraschiv, generând o presiune psihică fantastică asupra mea și asupra familiei mele extinse, pentru că până la această dată, Comisia Europeană și Statul Român prin Guvernul României , NU AU LUAT NICI O MĂSURĂ REPARATORIE ASA CUM AR FI FOST NORMAL ȘI AȘA CUM AM ARĂTAT MAI SUS ÎN ACEASTĂ PLÂNGERE .
Această presiune fantastică exercitată abuziv asupra noastră, ne-a făcut să cerem  protecție statului german și 9 cetățeni germani și 4 români să trăim din ajutor social  ( Job-Center ) !
Tratamentul este just atunci când investiția este tratată în conformitate cu regulile de drept intern și internațional și este echitabil atunci când se ține cont de interesele legitime ale investitorului în raport cu dreptul internațional. Cerem repararea adecvată a daunelor materiale (măsurile compensatorii) care va trebui să țină cont de urmatoarele considerente ale raportului pentru care subscrisa am primit finanțare, creditare și garantare  împrejurare ce face opozabil raportul autorităților române dar și al Comisiei Europene. Autoritatea Contractantă  AFIR  fost APDRP ( organism desemnat al statului român ), se bucură de o prezumție de competență, ei fiind experții statului român !
În materia răspunderii contractuale :
 Art. 1082 Cod civil prevede ca debitorul va fi exonerat de plata despăgubirilor civile, "dacă va justifica ca neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputată". Când paguba este însă consecința exclusivă a unei cauze străine neimputabile autorului, acesta va fi exonerat de răspundere . Sunt situații când paguba poate fi, parțial sau total, consecința faptei unei terțe persoane. Nu este necesar ca terțul sa fie identificat. Este suficient să se facă dovada că fapta aparține unui al treilea.
 Art. 1170 Codul civil, Buna-credință ” Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cît și pe timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație.”
Cum scopul Legii 85/2006  proclamat fără echivoc în art. 2, și anume ”acoperirea pasivului debitorului în insolvență ”, în baza prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,  art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, în sensul exigențelor  articolului 6(4) din Directiva “Habitate”,  ARTICOLUL  44 alin 3, art. 135 alin. 6 din Constituţia României, art. 555 Cod civil, Art. 1349 Cod Civil. Art.630 Cod Civil, Art.1170 Cod civil și ACORDUL din 25 iunie 1996 intre Romania si Republica Federala Germania privind promovarea si protejarea reciproca a investițiilor ACT INTERNATIONAL publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 14 iulie 1997, ART. 4 (1)(2)(4) , ART.8(1)(2) și  PROTOCOL (4) referitor la ART.4 (în completarea  ACORDULUI) , va trebuii în mod firesc să se dispună ca statul român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să acopere pasivul debitorului în insolvență, și  atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat insolvența – falimentul  societății .

În urma dizolvării si lichidării se va obține radierea societății comerciale din registrul comerțului, data de la care se va elibera  certificatul de radiere, act care reprezintă, certificatul de deces al firmei .

• COMISIA  EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI au comis un asasinat economic!

De asemenea, administrarea de probe menite să determine cuantumul pretenţiilor băneşti pe care suntem îndreptăţiţi să le solicităm în vederea reparării daunelor, va trebui să țină cont de raportul pentru care subscrisa a fost aleasă PROIECT EȘANTION, am primit finanțare, creditare și garantare,  împrejurare ce face opozabil raportul autorităților române dar și al Comisiei Europene.

Vom solicita constituirea unui Tribunal Arbitral în temeiul art. 10 alin.2 din ACORDUL din 25 iunie 1996 intre Romania si Republica Federala Germania privind promovarea si protejarea reciproca a investițiilor, ACT INTERNATIONAL publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 14 iulie 1997, iar în condițiile neajungerii la o înțelegere cu privire la desemnarea arbitrilor, apelarea la Curtea Internațională de Justiție care să-i desemneze pentru a stabili datoria statului român, antrenată de modificările legislative care au afectat direct capitalul investițional german , așa cum acordul a fost ratificat de ambele state.
 de cheltuieli generate de intrarea în insolvență - faliment , în sumă conform  tabelului definitiv de creanțe .                      
 valoarea statică (damnum emergens) în sumă de de  1.638.295 EURO ,în condițiile în care această sumă reprezintă investiția mea și a familiei;
 de beneficiul nerealizat (lucrum cessans) rezultat din proiecțiile financiare aprobate de autoritățile române , calculate la viața economică a construcției – investiției , începând din 28.07.2011- 28.07.2051 (40 ani ) !
 a)   1.511.444,67 lei (anul 1-2),
                   b)   3.479.381,00lei (anul 3-4-5),
                   c)   5.921.075,00lei (anul 6-7-8-9-10),
                                         a+b+c = 3.007.771,43 EURO ,
                   d)  34.089.720,00 lei (anul 11 – 40 ) (calculat la gradul mediu de ocupare anul 3 din Studiu de Fezabilitate )
       d) 9.328.148,86 EURO  Cursul de schimb utilizat este cursul EURO-LEU al Băncii Centrale Europene utilizat la dat întocmirii studiului de fezabilitate (cursul de schimb 3,6545 lei /EURO folosit în Contractul de Finanțare art 3(2) )
a+b+c+d = TOTAL= 12.335.920,29EURO
 dobânzi  legale la zi  începând cu data de 28.07.2011                                        
 cheltuieli de judecată interne și internaționale ,
 repararea daunelor morale cu suma de 2.000.000 EURO,
 a sumei de 303.012,94 Euro, reprezentând obligație de plată a persoanei fizice către Credit Europe Bank (Romania) SA, în temeiul Contractului de credit nr. NPCG721/717868.

În ceea ce privește daunele morale, toate acestea au avut şi au consecinţe nefaste în ceea ce priveşte evoluţia profesională a mea şi a familiei mele. A fost pusă în primejdie viaţa, prin privarea de cele ce asigurau necesităţile esenţiale traiului, moralitatea, cinstea , onoarea mea şi-a familiei mele, cu toate că eu am reprezentat cu cinste în România, modelul de viaţă şi caracterul german al naţiei noastre, fiind o familie respectată în societate şi luată ca exemplu şi de alţii.
Am ajuns să fim executaţi silit de către bănci pe patrimoniul societăţii şi cel personal, cu posibilitatea să fim aruncaţi în stradă cu copii şi nepoții, toate acestea din vina exclusivă a statului român și-a COMISIEI  EUROPENE  , ajungând să trăim o adevărată tragedie și a determinat cel puţin menţinerea unei stări de sănătate deteriorate, un psihic zdruncinat şi o neputinţă în reglementarea situaţiei mele profesionale .

Cu respect ,
Alfred Gabriel Paraschiv  
paraschivalfredgabriel@gmail.com


Faptele considerăm că se încadrează pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional organizat, favorizarea infractorului, abuz în serviciu, fraudarea fondurilor europene, înșelăciune, jaf, tâlhărie, neglijență, distrugere și tulburare de posesie,
 Deoarece aceste fonduri au fost folosite într-un anumit scop stabilit prin proiectul aprobat, dar pentru care se vor da scopuri neaprobate, și nici nu se pot returna, deoarece la momentul utilizării s-au respectat toate condițiile impuse.

 deoarece fondurile au fost folosite într-un anumit scop stabilit prin proiectul aprobat, iar ulterior prin introducerea unei restricții abuziv, fără compensații prealabile,  a determinat în mod esenţial împiedicarea asigurării resurselor financiare, încetarea de plăţi , insolvenţa și falimentul, astfel s-a diminuat illegal valoarea economică și a veniturilor invesiției finanțate din fonduri europene și nici nu se pot returna, deoarece la momentul utilizării s-au respectat toate condițiile impuse.

Ce constituie fraudă?
• Frauda este un act de înșelăciune comis pentru a obține câștiguri personale sau pentru a cauza o pierdere unei alte părți ( articolul 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 1995 ).

• neregulă este un act care nu respectă normele UE și care ar putea afecta interesele financiare ale UE, dar care ar putea fi rezultatul unor erori reale comise atât de beneficiarii care au solicitat fonduri, cât și de autoritățile responsabile cu efectuarea plăților. Neregulile comise deliberat reprezintă cazuri de fraudă ( articolul 1 din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului ).
OLAF poate investiga acuzații referitoare la:
• comiterea unei fraude sau a unor nereguli grave care ar putea afecta fondurile publice ale UE, fie că este vorba de veniturile, de cheltuielile sau de activele deținute de instituțiile UE
• abateri profesionale ale membrilor sau ale personalului instituțiilor și organismelor UE.

Un articol marca Paraschiv Alfred Gabriel

Înșelați de Statul Român și UE - PARTEA a 3 a

       


  Înainte de toate vreau să precizez că articolul următor poartă semnătura domnului Paraschiv Alfred Gabriel, nesuferind nici-un fel de modificări, acesta dându-și acordul pentru datele oferite.







Iată cum sunt înșelați de Statul Român și Comisia Europeană investitorii în turismul din Delta Dunării

Partea a 3 a



          Dreptul de proprietate are o calitate în plus faţă de alte drepturi subiective, chiar reale, o calitate imanentă lui şi irepresibilă: exclusivismul. Opozabilitatea dreptului de proprietate se caracterizează prin "exclusivism", este deci mai energică în raport cu celelalte drepturi, îndeosebi sub aspectul "intangibilităţii materiale" a lucrului aflat în proprietate.
         Exclusivismul exprimă vocaţia acestui drept de a fi sancţionat în mod necesar în natură, chiar în lipsa unui prejudiciu şi în pofida bunei-credinţe a celui care a violat dreptul. Iar "exclusivismul" dreptului de proprietate nu este doar o chestiune de doctrină, ci una de constituţionalitate în  sensul
Art. 135 alin. 6 din Constituţia României, inviolabilitatea proprietăţii și în sensul,
Art. 44  alin. 3 din Constituția României legea fundamentală,”interdicţia exproprierii pentru alte motive decât pentru o cauză de utilitate publică , stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.”



ARTICOLUL 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - Protecţia proprietăţii :
     Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

        ACORD din 25 iunie 1996 intre Romania si Republica Federala Germania privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor. ACT INTERNATIONAL publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 14 iulie 1997, ART. 4 (1)(2)(4) , ART.8(1)(2) și  PROTOCOL (4) referitor la ART.4 (în complectarea  ACORDULUI) în sensul:
 “Dreptul la despăgubire există și atunci când se intervine , prin măsuri luate de către stat, în sensul art.4 paragraful (2), într-o întreprindere care face obiectul investiției de capital, iar, prin astfel de măsuri, substanța sa economică este grav prejudiciată “
 “Nici o parte contractantă nu va afecta în nici un fel ,în sensul art2(2), prin măsuri arbitrare ori discriminatorii, administrarea, întreținerea, folosirea sau exploatarea investițiilor de capital ale cetățenilor celeilalte părți contractante pe teritoriul său .”
   În sensul art.2(1)” (...) Acesta (statul gazdă) va trata investițiile de capital , în fiecare caz în parte, în mod just și echitabil .”
 “  Statul este răspunzător dacă o autoritate publică  se opune ca un investitor străin să desfășoare activitatea pentru care a obținut autorizație . ”

    În sensul juristprudenței CEDO, poate constitui un caz de expropriere indirectă adoptarea unei norme fiscale sau măsuri legislative cu caracter general al cărei efect este transformarea investiției în nerentabilă, norma fiscală având natura unei „confiscări”.
        De menţionat că actul normativ – restrictiv prin care s-a interzis activitatea de vânătoare, a fost introdus pe parcursul executării Contractului de Finanțare Europeană, când  investiția era deja  edificată și urma să o intabulăm. În acel moment ne aflam în faza de obținere a Certificatelor de clasificare și avizelor de funcționare, mare parte din dotarile necesare  bugetate fiind efectuate ( mai trebuia o mică parte din dotări ) și nu poate să constituie în neexecutarea acestor obligaţii de către beneficiar  S.C  LIANCE TOUR SRL, ci în executarea lor, în aşa fel încât au fost schimbate cu totul condiţiile stabilite cu ocazia încheierii contractului cu UNIUNEA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI .
        Împrejurările devin inacceptabile pentru beneficiarul S.C LIANCE TOUR SRL, întrucât au fost schimbate cu totul condiţiile stabilite cu ocazia încheierii contractului cu UNIUNEA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI.
• Aceste modificări și întinderea lor nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere în momentul încheierii contractului cu finanțare europeană , atâta timp cât aceste măsuri nu puteau fi luate fără plăți compensatorii prealabile .
        Nu ne-am asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu poate fi în mod rezonabil considerat că mi-am asumat acest risc. Dacă le-am fi cunoscut de la început, încă din stadiul de evaluare al proiectului, nu am fi consimţit la încheierea Contractului de Finanțare Europeană și a altor Contracte de împrumut încheiate atât ca persoană juridică cât și ca persoană fizică. Nu garantam cu tot patrimoniul familiei mele, ambii soți având calitatea de fidejusori în caz de neplată a creditelor bancare angajate pentru realizarea proiectului, în vederea asigurării contribuției privată obligatorie, fiind astfel conduși în mod direct către pierderea întregii noastre averi.
• În acestă situaţie , considerăm că  instanţa de judecată ( justiția ) e chemată să re-echilibreze rapotul dintre interesele private şi cele publice.
• Modalitatea aflată la îndemâna instanţei este obligarea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat insolvența – falimentul  societății, respectiv  acoperirea pasivului debitorului în insolvență și repararea daunelor materiale și morale .
          Odată constatată existenţa unei situaţii de expropriere de fapt, instanţele  ( justiția ) au rolul de a acoperi daunele cauzate de această situaţie nelegală. Cum scopul Legii 85/2006  proclamat fără echivoc în art. 2, și anume ”acoperirea pasivului debitorului în insolvență ”, în baza prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și  art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO și a ACORDULUI  INTERNAȚIONAL din 25 iunie 1996 intre ROMÂNIA si REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA, instanța va trebuii în mod firesc să dispună  atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat insolvența – falimentul  societății.
• Subliniem faptul că aceste acte nu sunt menite să aducă în legalitate acţiunile COMISIEI EUROPENE și a GUVERNULUI ROMÂNIEI .
           Instanţa  ( justiția ) nu poate susţine, fără a încălca, la rândul ei dreptul de proprietate privată, faptul că interesul public este mai important şi că UNIUNEA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI sunt obligate să adopte anumite acte pentru a proteja coerenţa globală a reţelei NATURA 2000 și  a transforma exproprierea de fapt într-una de drept, atâta timp cât ele au ademenit, încurajat, garantat și finanțat investițiile străine în aria protejată REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII sit NATURA 2000 . O astfel de atitudine ar contraveni principiului prealabilei despăgubiri. Proprietatea privată a fost deja grav afectată (expropriată) , prin urmare, trebuie să  se achite despăgubirile.
         Atributul folosinţei a fost  încălcat prin faptul că societatea ca și proprietar /investitor nu a fost lăsată să utilizeze imobilul/investiția  conform intereselor proprii pentru care a fost aprobată, creditată, garantată .
        Invocându-ni-se supremaţia interesului public, s-a interzis o activitate care practic a condus direct în insolvență-faliment sociatatea. În aceste condiții, orice utilizare a investiției devine imposibilă, sau mai bine spus, doar din turismul specific de pescuit și agrement în REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII sit NATURA 2000 arie protejată a UE,  investiția poate fi exploatată doar sezionier, ceea ce face proiectul NEELIGIBIL  și NEVIABIL .
• De la încălcarea folosinţei – insolvența , la dispariţia oricărei posibilităţi reale de a dispune de bun – falimentul , a fost doar un pas .

ATENȚIE !

           Fără măsuri compensatorii prealabile, același efect apărea în cadrul contractelor cu fonduri europene  și în cazul în care se interzice pescuitul  sau orice altă activitate care produce venituri în arie protejată sit NATURA 2000. Nu confundăm aici  de exemplu, când vânătoarea este oprită în timpul sezonului de împerechere sau, în cazul păsărilor migratoare în sezonul în care se întorc în zonele de cuibărire sau, în cazul pescuitului în perioadele de prohibiție. Acestea sunt  luate în calculul planului de afaceri. Instantaneu cu introducerea unei asemenea restricții fără măsuri compensatorii prealabile, face ca proiectul aprobat să devină INEFICIENT și NEELIGIBIL . Din acel moment, beneficiarul de proiect nu-și mai poate îndeplini condițiile contractuale asumate la data semnării contractului . Tocmai de aceea, în cazul în care se oprește/interzice o activitate (oricare ar fi ea !) în arie protejată a UE sit NATURA 2000,  statul membru trebuie să vadă ce impact are (studiu de impact),  să facă despăgubiri prealabile obligatorii, să anunțe COMISIA EUROPEANĂ de despăgubirile făcute, COMISIA EUROPEANĂ să verifice ce măsuri compensatorii s-au făcut și abia apoi se introduce restricția !
         În urma analizării și verificării documentației depuse de subscrisa la MINISTERUL MEDIULUI - Organism Intermediar cu atribuții in gestionarea fondurilor europene, prin experții Agenției Națională de Protecția Mediului Tulcea (ANPM) - structură subordonată la nivel regional, au considerat că sunt îndeplinite cerințele de mediu specifice investitiilor în perimetrul sau în vecinătatea ariei protejate sit NATURA 2000 REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII  pentru măsura 313 FEADR “ Încurajarea activităților turistice ”, și nu este necesar să prezentăm alte acte suplimentare, astfel, au eliberat decizia 49/15.08.2008, iar în data de 22.08.2008 au eliberat fișa tehnică de mediu conformă cu programul PNDR  stabilit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), Agenția Națională de Protecția Mediului ( ANPM ) și Garda Națională de Mediu ( GNM )! (GHIDUL SOLICITANTULUI/2008  pag.9).

         În ceea ce privește activitatea infracțională a reprezentanților Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ( APDRP ), Agenția Națională de Protecția Mediului ( ANPM ) și Garda Națională de Mediu ( GNM ), aceasta rezidă din încălcarea prevederilor Protocolului nr. 79 din 02.06.2011, pct. 3.6, prin care se prevede expres obligativitatea transmiterii de îndată a nerespectării procedurilor care ar fi atras modificări în cele stabilite și aprobate inițial, în legătură cu un proiect în derulare, așa cum a fost și proiectul nostru, distrus de nerespectarea clauzelor inițiale. Neimplicarea semnatarilor Protocolului, a dus nemijlocit la dezastrul ulterior, dezastru care se încearcă a se rezolva prin scoaterea la vânzare numai a proprietăților noastre și prin deturnarea scopului inițial aprobat al fondurilor europene.
         PRIMĂRIA MAHMUDIA și CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA sunt reprezentanții GUVERNULUI ROMÂNIEI în teritoriu, și au un inters major în dezvoltarea și atragerea investițiilor străine în zonă. PRIMĂRIA MAHMUDIA elaborează planurile de urbanism, emite autorizații (demolare, urbanism, construire), decizii de impunere și are obligații conforme cu LEGE nr.215 din 23 aprilie 2001 Art. 63(5).f. g.  ( Legea administraţiei publice locale ), evidențiate în  Atribuţiile consiliului local Art. 38. - (1) (2) c) d) f) m) p) r) w) (3) Primarul şi viceprimarul Art. 66. - (1) (2) Art. 67. - (1) Art. 68. - (1) a) b) c) d) e) o) t) v) x), coroborate cu obligațiile care derivă din memorandumul asumat de Statul Membru prin Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 și Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.
         PRIMĂRIA MAHMUDIA are atribuții determinante în coordonarea instrumentelor structurale a politicilor comune, Art. 63(5).h. Lege nr.215 /2001 ( asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului...), în aria protejată sit NATURA 2000, tocmai în sensul ca Obiectivele Fondurilor să fie urmărite în cadrul unei cooperări strânse . ( Art. 11 pct.1. a. Parteneriat - Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 și Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 ).
         În ceea ce privește funcționarii PRIMĂRIEI MAHMUDIA și ai CONSILIULUI JUDEȚEAN TULCEA, aceștia au încălcat prevederile LEGII nr. 215/2001, prin care se prevede expres obligativitatea transmiterii de îndată a nerespectării procedurilor care ar fi atras modificări în cele stabilite și aprobate inițial, în legătură cu un proiect în derulare, așa cum a fost și proiectul nostru, distrus de nerespectarea clauzelor inițiale.
          Prin această inacțiune ( abuz de drept ), autoritățile statului, au nesocotit scopul economic şi social pentru care a fost recunoscută și aprobată investiția, au nesocotit legea şi morala, cu rea-credinţă şi cu depăşirea limitelor sale. Autoritățile locale au urmărit să-și securizeze printr-un abuz de drept, obținerea unui beneficiu/avantaj de pe urma propriei incoerențe în detrimentul investitorului german, care cu bună-credință s-a bazat pe reprezentarea conturată de LEGE 215 din 23 aprilie 2001, unde prin atribuțiile stabilite, Primarul, Viceprimarul și Consiliul Local, trebuiau să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, ale persoanelor juridice, a prevederilor Constituţiei, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, să asigure libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă și să urmărească implementarea investiției cu fonduri europene .
         Cu alte cuvinte, COMISIA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI m-au ademenit și atras într-o cursă să investesc într-o arie protejată a Uniunii Europene sit NATURA 2000 pentru a-mi lua averea, astfel intenția directă a făptuitorilor a fost să acționeze doar pentru rezolvarea intereselor lor proprii, prin acceptarea unei investiții fără finalitate, deoarece datele problemelor erau cunoscute cu mult timp înainte de a fi legiferate. REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII a fost inclusă în regimul de arie naturală protejată a Uniunii Europene sit NATURA 2000 conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007.
         COMISIA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI au direcționat în mod greșit fondurile europene și ai statului român spre investiții fără finalitate! Societatea a fost pusă în imposibilitatea realizări veniturilor, și încasărilor preconizate, s-au modificat indicatorii finali ai investitiei  pe toată perioada de funcționare și nici alte activități neaprobate nu puteam desfășura atâta timp cât din analiza conţinutului legal al infracţiunii de deturnare de fonduri se poate constata că schimbarea destinaţiei fondurilor provenite din instrumente structurale are un obiect juridic special, format din relaţiile sociale care privesc buna gestionare a fondurilor publice şi utilizarea acestora într-un scop bine determinat.
          Acest proiect a fost aprobat de UNIUNEA EUROPEANĂ și GUVERNUL ROMÂNIEI să utilizeze fondurile provenite din instrumente structurale în scopul țintă al implementării activităţilor de turism specific permise la data semnării contractului de finanațare și creditare în arie protejată a UE sit NATURA 2000 ” REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII ”, respectiv  vânătoare, pescuit și agrement, prin  Masura 313  „ Încurajarea activitatilor turistice ” !


CONCLUZIE :


           ÎN URMA CONTROLULUI EFECTUAT DE EXPERȚII STATULUI ROMÂN PRIN AUTORITATEA CONTRACTANTĂ A.F.I.R ( fost A.P.D.R.P ) ÎN PERIOADA 06.12.2012 -15.01.2013 S-A CONSTATAT URMĂTOAREA NEREGULĂ :
         “ BENEFICIARUL A INTRAT SUB INCIDENȚA LEGII NR.85/2006 (INSOLVENȚA), ASTFEL INVESTIȚIA A DEVENIT NEELIGIBILĂ ” ( notificare privind descoperirea unui debit  SRD nr. 322/23.01.2013 A.P.D.R.P )

          În cazul societății în insolvență-faliment, experții Autorității Contractante, experții băncii BRD – Groupe Société Générale, administratorul judiciar/lichidatorul, judecătorul sindic nu au evidențiat vreo împrejurare imputabilă acesteia, care să fi condus la starea de încetare de plăți.  Mai mult, încă de la semnarea contractului am fost aleși PROIECT EȘANTION    ( OBIECTIV ales pentru evaluare ) la nivel național și  anunțat  COMISIEI  EUROPENE,  acest lucru a făcut să  suportăm în timpul implementării investiției rigorile controalelor și supra controalelor experților Agenției de Management și băncii BRD – Groupe Société Générale care au efectut evaluări periodic, și ai MINISTERUL FINANANȚELOR PUBLICE prin ANAF TULCEA  unde am fost supuși controalelor repetate în vederea rambursării TVA.
         Dimpotrivă, eu am întemeiat pe larg argumentarea, care a fost însușită de administratorul judiciar/lichidator, judecătorul sindic și de toți creditorii societății, ( nimeni nu a contestat rapoartele ) în sensul că starea de încetare de plăți a fost generată de culpa unui terț, și este detaliată pe larg în cadrul materialelor depuse la dosarul de insolvență 3036/88/2012 TRIBUNALUL TULCEA  ( raportul cauzelor insolvenței, planul de reorganizare, expertize judiciare și experize extrajudiciare ).


       INSOLVENȚA – FALIMENTUL SOCIETĂȚII S.C LIANCE TOUR SRL, ESTE CAUZATĂ TOCMAI DE PROCEDURILE GREȘIT APLICATE DE COMISIA EUROPEANĂ ȘI GUVERNUL ROMÂNIEI !


          Practica valorilor minime are la bază un principiu european și nu numai pe care se bazează fiecare societate civilizată : CONTRACTUL !
     ACORDUL INTERNAȚIONAL din 25 iunie 1996 intre ROMÂNIA si REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA și contractul valabil încheiat între S.C Liance Tour srl, GUVERNUL ROMÂNIEI și COMISIA EUROPEANĂ prin Autoritatea Contractantă (organism desemnat al statului român și agreat de CE), contract nr. C3131M010823800003\2009 încheiat în data de 25.03.2009 are putere de lege între părţile contractante.
     Contractul valabil încheiat între S.C Liance Tour srl și BRD – Groupe Société Générale are putere de lege între părţile contractante.
Astfel,  putem considera că există o obligație comună, legală și contractuală de a acționa în aflarea adevărului .
           La data de 24.09.2012 în dosarul 3036/88/2012 s-a admis  cererea de intrare în insolvență și s-a dispuns deschiderea procedurii de insolvenţă în formă generală faţă de debitoarea SC LIANCE TOUR SRL cu sediul în comuna Mahmudia, judeţul Tulcea, JUDECĂTORUL SINDIC a desemnat în calitate de administrator judiciar pe HM  EXPERT  I.P.U.R.L. din București str. Dr. Col. Medic Stoenescu nr.15 ap.1 sector .5 prin doamna Hamza Mihaela.

BRD – Groupe Société Générale  - TULCEA, dintr-o poziție de forță, dominantă, m-a atenționat că se va opune la toate încercările mele de a salva firma și se vor ocupa ca investiția să fie valorificată la un preț modic pentru că deja au clienți, dacă nu sunt de acord să înlocuiască administratorul judiciar  HM  EXPERT  I.P.U.R.L. din București str. Dr. Col. Medic Stoenescu nr.15 ap.1 sector .5 reprezentată prin doamna Hamza Mihaela pentru că ” nu face ce vrea banca ”, cu administrator judiciar/lichidator  C.I.I FLORESCU MIRCEA SORIN cu sediul în TULCEA str. ISACCEI nr. 20 etaj. 2  jud. TULCEA prin Florescu Mircea Sorin ” care face ce vrea banca ”.

          Astfel, am arătat disponibilitate si bunăvoință pentru a salva proiectul și investiția propunând cu suportul specializat al administratorului judiciar agreat de BRD – Groupe Société Générale  - TULCEA, respectiv C.I.I. Florescu Mircea Sorin, un plan de reorganizare  prin care să respectăm condițiile de finanțare, creditare și pe care l-am supus atenției și care a fost admis de judecătorul sindic și creditorii societății prin hotărâre intermediară  nr. 524/2014  07.03.2014,  în dosarul 3036/88/2012 TRIBUNALUL TULCEA  ( Strategia de reorganizare la cap 7.1 din plan de reorganizare ).



Un articol marca Paraschiv Alfred Gabriel


Va continua în Partea a 4 a